Un pas mic

Ieri seara, cu ocazia unei discutii virtuale, am fost cumva invitata (spun cumva pentru ca n-a fost ceva direct) la un pahar de vorba cu insul care ma preocupa lately. Pahar de vorba care a durat cam doua ore, timp in care am sporovait vrute si nevrute. A fost fun. A fost… amical. No flirt involved, sau poate putin la mine, dupa niste alcool pe stomacul gol. Si acum nu stiu ce sa cred. E adevarat ca nu ma mai preocupa atat de mult dupa aseara; ma uitam la el si ma gandeam ca nu e deloc the type I would fall for, e la polul opus de ex si probabil ca asta e singura explicatie valabila pentru aceasta mica obsesie. Doar ca are un ceva care ma atrage, poate chiar faptul ca pot sa sporovaiesc in voie cu el si sa trecem de la una la alta cu usurinta, ca si cum am avea atatea sa ne spunem ca nu avem timp in viata asta sa o facem.

Sau mi-o caut cu lumanarea, ca sa ajung din nou aici lamentandu-ma de nenorocul care a dat peste mine. Oricum ar fi, e un flirt binevenit deocamdata. And the summer has just begun, pana la urma.

Ex-ul si actualul

Mereu am avut o problema cu fostii care-mi raman amici. Pentru ca mereu actualul va vedea in fost o mare amenintare, mai ales cand fostul e omul cu care ai stat 5 ani, care ti-a schimbat complet universul, care ti-a aratat ca de fapt esti absolutely fabulous si de care te-ai despartit intr-un mod groaznic, dar apoi ati ramas prieteni.

Fostul meu, trebuie sa spun, e un om spectaculos. La fel de spectaculoase ii sunt si defectele, insa asta e alta discutie. Thing is ca si acum, dupa 10 ani de cand ne cunoastem, rad nebuneste cu el, imi face placere sa-l mai vad din cand in cand si mai ales nu pot sa nu stiu de el. Culmea e ca baiatul asta e cuplat cu fata cu care m-a inselat. Dar asta nu e mare lucru, de fapt, ea e chiar o fata ok si-n plus nu o vad foarte des.

Unii din fostii mei de dupa el l-au urat ingrozitor. Altii l-au acceptat si nu s-au simtit amenintati de el (sau nu mi-am dat eu seama). Imi amintesc de cateva momente memorabile, cand eram absolut puzzled si nu pricepeam daca e bine sau nu ce se intampla. De exemplu, fostul si actualul se uitau amandoi la un meci. Eram la mare si ne-am intalnit intamplator. A doua zi de dimineata am mancat impreuna. Au citit impreuna ziarul de sport preferat, impartind foile frateste si vorbind unul cu altul ca si cum erau cei mai buni prieteni. Apoi pe plaja.. tot impreuna. Seemed weird, dar totusi nu puteam sa ma plang, in sfarsit cineva se simtea ne-amenintat de trecutul meu.

Now this guy I’m with… nu-l sufera pe fost dintr-o prostie: desi i-am spus de el de la inceput, nu m-a ascultat si nu a tinut minte cand i-am zis ca o sa vina la ziua mea. In mijlocul petrecerii ma intreaba: „Sooo.. el e coleg cu tine?” „Nu” ii raspund mirata, „e fostul meu prieten”. De atunci a decretat ca i se pare sneaky, ca e prea prietenos, ca i se pare ca e ceva artificial la el. Bietul fost chiar nu are nici o vina, e pur si simplu victima unei neintelegeri transformata in gelozie. Vara trecuta la mare numai eu stiu ce mi-au auzit urechile pe acest subiect. A trebuit sa spun ca nu pot sa renunt sa nu-l mai vad pe omul asta si nici nu pot garanta ca nu ne vedem cu el around. E stupid, mai ales ca ne vedem complet aleator si nu e ca si cum imi stabilesc vreo intalnire cu el.

Insa, inspirata de un episod din „Sex and the city”, ma gandesc ca poate ar fi cazul sa-i imprietenesc. N-au avut niciodata nimic de impartit. Si daca se vor bate la inceput, asa cum au facut Aidan si Big in serial, poate la sfarsit se vor imprieteni. Mai ales ca fostul il place pe actualul, asa ca idee, iar actualul ar putea folosi o infuzie de umor de la fostul, care e maestru in asa ceva. Nu de alta, dar as vrea sa pot sa ma bucur de amandoi, fiecare la nivelul lui, fara sa fie nevoie de scamatorii diplomatice si alte nazbatii ca sa evit un conflict.

Acu’ problema e sa vad cum naiba „instrumentez” aceasta minunata intalnire.

Discutie cu mama

Vorbim de una, de alta, ma intreaba ea de prietenele mele, cum o mai duc, ce mai fac. Ii povestesc de prietena A., are probleme cu prietenul ei, he seems not attracted to her anymore. Si vine mama cu intrebarea:

– Da’ al tau e mai sprintar, nu?

– What?? :)))

– Da, adica face fata, nu?

Doamneee, ce-o crede maica-mea de mine? Ca sunt vreun sex machine, sa nu poata omu sa-mi faca fata?:)) In fine, a fost delicioasa, really.

In afara de asta, am ajuns in secret sa-mi doresc sa fiu casnica, macar un an. Sa nu trebuiasca sa-mi bat capul cu nimic decat cu ce mai scriu pe blog, ce gatesc, ce mai cos/tricotez etc. Sa am atat de mult timp incat sa ma plictisesc si sa ma pot arunca cu entuziasm intr-un alt proiect care sa ma sece de puteri.

Terapie in grup

Sunt convinsa ca in orice stadiu emotional m-as afla (single, la inceput de relatie, intr-o relatie stabila, dupa o aventura), sedinta terapeutica cu fetele la bere nu se compara cu nimic. Si aici nu vorbim de niste coconoase care-si tuguie buzele sa bea un cocktail colorat. Nu. Sunt fete care nu se sfiesc sa bea berea din sticla, desi nici paiul de cocktail nu le e strain:).

Asadar, cu dansele aseara m-am putut lamuri cu privire la starea mea emotionala din nou instabila: eu si el facem parte din categorii emotionale nepotrivite. Eu am nevoie de un barbat pe care sa-l vanez. Care sa mi se opuna putin. Care sa ma vrea, dar care sa nu se lase luat asa usor. Care, chiar si atunci cand s-a lasat, mai are accese de independenta. El de acum mi s-a dat complet, din prima. N-a trebuit sa-l vanez si sa stau in suspans.

Presupun ca acum pur si simplu m-am plictisit. Sunt bolnava, asa au zis fetele. Pun mana pe un baiat painea lui dumnezeu si il resping pentru ca e prea bun. I must be stupid or something.

a month later

Nu e rau. As putea spune chiar ca m-am indragostit lulea. Au fost momente cand am declarat sus si tare ca m-as marita si maine cu baiatul asta, e perfect pentru mine. Si chiar e din multe puncte de vedere.

Thing is… si o sa spuneti ca eu sunt aia carcotasa (culmea, e posibil sa aveti dreptate), sunt anumite chestii care ar putea deveni grave, pe care eu stiu cum sa le iau, cum sa le rezolv, insa ma tot intreb daca am energia necesara pentru asta. Nu daca merita, in the end cred ca merita, insa nu stiu daca vreau sa ma bag in chestia asta. Daca ma tin nervii.

1. His mother. autoritara. locuieste cu ea. a stabilit deja o bucata de independenta in sensul in care eu pot sa dorm nestingherita la el ca nu ma intalnesc cu ea decat daca vreau. Sau foarte rar. Cu toate astea, o simt putin periculoasa, iar el e genul impaciuitor, nu se cearta niciodata cu nimeni, mereu cade la compromis. si cred ca on the long run eu as avea de patimit. insa asta nu e ceva sigur, inca nu am dovezi, am doar niste indicii si ceva intuitie. I might be wrong.

2. prietena prietenului lui cel mai bun. e, de fapt, amica lui buna. se stiu de o groaza de ani. ea, obisnuita sa fie „regina balului”. si cu cei doi gata sa-i satisfaca orice pofta. Mai ales al meu pe care-l invartea, am impresia, cum voia ea. Imagine ca eu nu vreau si nu pot permite ca prietenul meu sa fie „catelul” alteia.

So. trebuie sa ma lupt cu femeile din viata lui. cu una mai mult decat cu cealalta. Insa nu stiu daca vreau. Nu stiu daca e bine si normal sa fac asta.

cuiul altcuiva.. reloaded

Mi s-a intamplat ceva absolut fascinating tonight. Ajung seara in locul pierzaniei. Cand mi-era mai somn, dupa ce barul aproape ca se golise iar eu voiam sa plec, am ajuns sa socializez cu un baiat dragut, haios, cam acid asa din prima, desteptut… ce sa mai, era foarte ok. M-am invartit pe langa el, el pe langa mine, m-a luat nitel in brate, asa in gluma. Pana cand cineva i-a zis pe numele de familie. Si atunci m-am blocat.

Stiti voi cum facem noi, fetele, cand o prietena isi spune durerea legata de masculul feroce ca, nenorocitu, uite ce a putut sa faca? Evident ca empatizam cu prietena, empatizam chiar si cu o necunoscuta pe bloguri, stim ca multora li se intampla porcarii nedemne de ele. Si-l infieram pe nemernic, desi nu-l cunoastem, nu stim versiunea lui, insa chiar nu mai conteaza. Faptele sunt fapte. A facut de oaie? A facut-o. Sa-l aratam cu degetul, sa-l infieram, sa-l alungam din viata oricui!

Oh well, asa era si inca este, ca nu mi-a dovedit nimic, baiatul asta pentru mine. Prietena mea buna mi-a povestit de multe ori despre el. Mi-a spus si cat a suferit, si cat l-a iubit. Simt cum i-a ramas in cap ca un reper al barbatului perfect pentru ea.  Si stiu de la ea cat de egoist, nesimtit, prost poate sa fie.

Ce m-a deranjat cel mai tare e ca mi-a placut de el. Ca mi-a parut usor sa comunic cu el. Ca il consideram un „maybe”. But then, cand am aflat cine e, la inceput am avut ganduri contradictorii. Imi venea sa ma asigur ca el e. De o mie de ori. Sa-i cer buletinul sa ma uit daca el e. Apoi nu mi-a venit sa cred ce mica e lumea asta in care ne invartim vrand nevrand. Si cum eu, daca nu auzeam din intamplare cum il cheama, puteam sa raman cu gandul la el, sa povestesc chiar prietenei mele ca am cunoscut  un tip misto, un „maybe”, sa fiu incantata si ea sa se bucure pentru mine. As fi aflat, in the end, cine e. Si atunci cred ca era mai nasoala situatia.

It’s a small world.

offf

Tu, draga, nu e bine sa fiti politicoase. Pls trust me! Adica nu mereu. Nu atunci cand chiar nu e cazul. Sau ceva de genul asta. Pentru ca lumea poate sa o ia intr-un fel in care nu e de dorit.

La mine in viata se intampla ca vinerea sa fie ziua (seara) cand cunosc cate un baiat nou. Unul pe saptamana, in ultimele saptamani. Baiatul de aseara e un barbat sensibil si artist. care cred ca nu a mai agatat de o vreme. SI nici nu cred ca a mai avut vreo prietena de ceva vreme. Care a luat conversatia mea politicoasa ca pe un semnal de iubire. Ceea ce nu era cazul, mie mi se parea ok el ca om, but c’mmmoooon, nu vreau sa ma iubesc cu el pana la nemurire! Pe bune… Tot din politete (sau din idiotenie, nu stiu) ii dau id de messenger. Pfoaaaai. Asta pentru ca eram convinsa ca relatia ar putea sa se schimbe vorbind. Ca cine stie, el o fi altfel pe mess. Dar nu. e la fel ca aseara. La fel de artificial in vorbe. Vrea sa para witty, vrea sa para funny si nu e, vrea musai sa se vada cu mine iar eu nu am chef pentru ca nu ma atrage cu nimic, nu mi se vinde bine cred:D.

Da, stiu, sunt rea, dar nu am cum sa vreau cu cineva care nu ma impresioneaza cu nimic. Sau poate sa am rabdare? Sa ma mai gandesc si sa-i mai dau o sansa? Si vrea numarul meu de telefoooonnnn:((. Si nu cred ca vreau sa i-l dau. De ce sa i-l dau? sa ma duc sa ma vad cu el si sa fac misto de el si sa ii demonstrez ca de fapt nu ne potrivim deloc?

Bai, greu e cu relatiile astea, sincer. Ala pe care-l voiam aseara, poil de carrote, n-a venit si in plus a avut o atitudine care m-a deranjat. Ala pe care-l vreau in general, cel putin teoretic, pare a nu fi pe placul nimanui din jurul meu. SI oricat as incerca sa nu, tot imi pasa de parerea lor. Asta nou nu pare a fi bun de nimic. In fond e o aglomeratie care nu duce la nimic bun.

A, si inca ceva. Cuiul meu, big guy, a facut aseara o gluma atat de marlaneasca cu mine incat mi-a iesit din suflet de tot:(. Nu l-as fi crezut in stare. But hey, poti manca un sac de sare cu cineva si sa ajungi la concluzia ca nu-l cunosti.

poil de carrote

Sa va zic tarasenie. Nemultumita fiind de actualul personaj masculin din viata mea, si cum the lovaaa este plecat, am plecat intr-o seara de vineri in crasma sa ma fac praf. Eram suparata. Eram de-a dreptul deprimata! Nimic nu parea sa mearga bine, nici macar relatiile casual. Ajung in crasma, gasesc baiat. Roscovan. Se tinea dupa mine ca scaiu. Mi-a luat numarul de telefon prin frauda. Si profitand de lipsa mea de atentie, in timp ce dadeam explicatii ciudate altui baiat, colegu:P.

Suparata, inca, am o discutie eliberatoare si cu partenerul casual care nu mi se potrivea. Cred ca l-am lasat cam amarat, insa nu avea sens, really, sa o ardem intr-o relatie numai pentru ca avem nevoie de o relatie. Ma rog…

A doua zi sms-uri, telefoane de la rosco:). Ne vedem seara la cina. Pana dimineata eu ajung sa nu fiu mega-incantata de el. Comunicam bine, insa ceva ma oprea sa fiu… deschisa. Duminica, luni – nici un semn de la el. Marti – ma invita la un vin, eu zic nu. Miercuri vrea sa ma scoata in oras – eu zic nu. Joi, disperat, incepe sms-ul cu „salut, himera!”:)). Cred ca asta m-a cucerit. Si am mers la un vin. Si acum nu mi se mai pare asa de rau.

Cu toate astea nu prea am incredere nici in el. Tot pe lovaaa il astept. Care ma suna regulat, din proprie initiativa. Chiar a inceput sa-si indulceasca discursul si sa ma alinte nitel. Semn ca poate ii e dor.

🙂 oh well…. asteptam. Only time will tell. I wish it would tell sooner.

BREAKING NEWS

Conform unor surse oficiale din interiorul vietii Sandriei si din mintea ei, se pare ca BLUE EYES IS BACK. Stirea ne-a fost confirmata si de chelnerii de la o anumita ceainarie care i-au vazut pe cei doi degustand impreuna o tarta cu fructe de padure si discutand intens despre, ce altceva, probleme de la serviciu. 

Intalnirea a avut loc, se pare, in urma unui pranz spontan in cantina institutiei. Blue eyes a decis, probabil pentru ca Sandria era imbracata in albastru si se asorta cu ochii lui, ca e cazul sa o invite si la ceai, ceea ce a si facut. 

Intalnirea, care a durat destul de putin, s-a terminat cu concluzia Sandriei ca „the chemistry is gone, long gone”, dar ca blue eyes o fi in perioada de imperechere pentru ca se vede clar ca ar fi dorit mai mult de un sarut fugar in masina. 

Ramaneti pe acest blog pentru a fi la curent cu desfasurarea evenimentelor importante din viata Sandriei. Se pare ca lucrurile se complica.

latest news

– problema cu relatiile la distanta e ca atunci cand decizi sa te desparti e…. irelevant. Sincera sa fiu, simt ca fie ne-am despartit atunci cand el a plecat (si si-a luat si lucrurile de la mine), fie nu ne-am despartit de fapt pentru ca asta nu a insemnat decat vorbit la telefon si atat. Adica ceva… mai degraba teoretic. Mai ales ca suntem in relatii bune, suntem ok, we care a lot about each other si vorbim ca pana acum, despre aceleasi lucruri, in acelasi fel. Poate ca asta ar dura pana cand ori eu ori el am avea o relatie serioasa

– mr kiss is back … from nowhere. La modul ca mi-a dat sms sa ne vedem. Si mi-a zis ca a fost stupid fata de mine. WTF? in fine… probabil ca o sa aflu eventually, dar omu asta zici ca vine din alta lume acum

– blue eyes is kinda back also. Mai draga, dar asta e un adevarat fenomen, pe bune. NUuuu, nu va inchipuiti ca e back la modul ca eu sunt iar lesinata dupa el. nununu, nu mai facem d-astea. Insa iar a vrut sa mergem la ceai, he’s touching me again, a inceput din nou cu complimentele zilnice. Din nefericire pentru el, toate lucrurile astea ma distreaza si atat.

– non-cuiul e din ce in ce mai ciudat. Dupa ce am analizat, in plenul clubului femeilor-frumoase-si-destepte-si-independente-dar-oh-single, toate probele adunate de-a lungul vremii, s-a ajuns la concluzia ca da, si lui ii place sau ii placea de mine because se vede cu ochiul liber, insa din nefericire, concursul de imprejurari in care ne aflam nu a fost favorabil unei minunate relatii chiar si de o zi/noapte.

– in seara asta non-cuiul a aparut din senin in locul pierzaniei. s-a fastacit ingrozitor, m-a intrebat de cineva, a zis ca a intrat sa vada daca e loc, ca mai e cu o persoana, era crispat, l-am invitat la masa, a plecat si dus a fost. In urma unei analize, am concluzionat ca a reactionat ca si cum am fi fost impreuna si n-ar fi vrut sa stiu cu cine era. He’s wacko. Really. I’m over this… thing, ca nici nu stiu ce sa zic ca a fost, ca doar n-a fost nimic, poate doar un gand, o idee, o intuitie.

Singura problema e ca nu se intampla nimic, de fapt. Totul e asa, teoretic si abstract, poate cu un mare maybe in fata, insa nici macar. Asa ca ma duc sa ma culc, ca mor de somn.