Discutie cu mama
01 Noi 2009 Scrie un comentariu
in Variatii pe aceleasi teme Etichete:life, work
Vorbim de una, de alta, ma intreaba ea de prietenele mele, cum o mai duc, ce mai fac. Ii povestesc de prietena A., are probleme cu prietenul ei, he seems not attracted to her anymore. Si vine mama cu intrebarea:
- Da’ al tau e mai sprintar, nu?
- What?? 
))
- Da, adica face fata, nu?
Doamneee, ce-o crede maica-mea de mine? Ca sunt vreun sex machine, sa nu poata omu sa-mi faca fata?:)) In fine, a fost delicioasa, really.
In afara de asta, am ajuns in secret sa-mi doresc sa fiu casnica, macar un an. Sa nu trebuiasca sa-mi bat capul cu nimic decat cu ce mai scriu pe blog, ce gatesc, ce mai cos/tricotez etc. Sa am atat de mult timp incat sa ma plictisesc si sa ma pot arunca cu entuziasm intr-un alt proiect care sa ma sece de puteri.
epiphany
23 Iun 2009 Scrie un comentariu
in ratacirile zilei Etichete:work
Am zis ca revin si n-am mai revenit. N-am avut ce sa mai zic, de fapt. Ce sa zic, ca-s happy si ca totul e ok? Well, nu e chiar totul ok, nu e roz, evident, dar sunt lucruri deocamdata marunte pe care nu vreau sa le disec nici macar in sinea mea, apai pe blog. Sunt mici inadvertente intre mine si el, de genul eu vreau sa ies si el nu, eu vreau in Vama el vrea la Mamaia… in fine. Presupun ca undeva putem cadea de acord, presupun ca nu o sa ma doara sa merg 2-3 zile la Mamaia ca isi doreste omul nitel, pentru ca apoi sa merg toata vara in Vama.
Enfin….
Nu despre el era vorba acum, ci despre mine. Nu stiu ce sa fac cu mine zilele astea, sunt ratacita, iritata, obosita. Am ajuns pana la a-mi lua niste zile libere, insa in continuare am un nod de stres in gat, in continuare simt ca nu sunt linistita si cu mintea limpede. Imi doresc sa nu mai muncesc un an. Sau sa muncesc ceva foarte lejer, care ma implica foarte putin. Imi doresc sa nu-mi fac probleme cu banii, sa traiesc cat de cat decent, dar sa nu mai am stresul de acum. E o boala cronica ce patesc.
Primele zile de vacanta adevarata probabil ca mi le voi lua pe la sfarsitul lui iulie. Apoi in septembrie. Tot degeaba. Oricat m-as strofoca, nu ma eliberez deloc usor de demonii de la munca. De toate relele, problemele, acuzele, frustrarile, certurile, orgoliile, invidiile de care am parte. Dar mai ales de toata presiunea care planeaza asupra tuturor.
Ce o sa ma fac cand o sa am un copil? Cand o sa am un copil in ritmul asta?
Mi-a venit sa scriu sa ma plang de toate astea acum. Poate imi trece nodul din gat si poate ma eliberez macar un pic. As fi vrut sa nu depind atat de mult, in sinea mea, de propria-mi parere despre mine si sa am curajul sa-mi dau demisia.
some other weeks later
05 Feb 2009 2 comentarii
in Uncategorized Etichete:stres, work
Da, recunosc: am fost prea ocupata cu traitul ca sa mai pot sa si scriu. Au fost niste luni destul de bune, mai ales ca intre mine si el lucrurile se stabilizeaza. Am fost putin plecata intr-o vacanta pe care o planuisem inainte sa ne cunoastem si asta a fost de fapt testul nostru. Si l-am trecut cu bine:). I missed him indeed si chiar am simtit ca si lui i-a fost dor de mine. Asa ca pe partea asta lucrurile merg bine:)
Problema e la munca. Mare problema. Mult, prea mult stres. Prea multe ore. Probabil ca nu are trebui sa ma plang atata vreme cat am un job din care traiesc mai mult decat onorabil. Insa in mine nu pot accepta atata frecus, atata presiune, atatea mizerii, m-am saturat, sincer, sa ajung acasa noaptea. Recunosc ca-mi place ce fac. Recunosc ca mi-ar fi tare greu sa renunt. Insa pasul asta trebuie sa-l fac for my sake. Nu cred ca cineva o sa-mi dea zilele astea inapoi. Nici sanatatea.
Mda. Ce sa zic.
