to sex or not to sex?

Dupa 9 luni in care nu ne-am vazut decat prin minuscula fereastra a YM sau in diverse si felurite poze la altii pe bloguri, dupa 9 luni de departare si apropiere ma gandeam ca o sa fie o relatie… intensa.Ca nu o sa vrea sa ma scoata din casa, ca o sa ma tina “pa camera” mai ales ca a fost urat afara. Dar nu. S-a intamplat o singura data la inceput, in primele zile. Ca sa nu zic ca n-a existat. Insa mi-am dat seama ca nici eu nu eram in prea mare forma, adica nici eu nu-mi doream in mod deosebit sa se intample.Abia aseara, cand el, cam turmentat, mi-a explicat ca e foarte stresat si ca pur si simplu nu-i vine, mi-am dat seama ca de fapt ceea ce mi-a lipsit in tot timpul asta nu a fost sexul ci afectiunea. Sex … I can have that anytime. Nici macar nu-mi fac probleme ca n-ar fi asa. Daca vreau sex, I go get it fara probleme. Cand vine vorba insa de afectiune, e tare complicat. Nimeni nu-mi da afectiune asa din prima. Si el a zis la fel, ca-i lipsea afectiunea. Practic ne era dor unul de altul prin ceea ce ne oferim unul altuia: love&kindness. E genul ala de iubire mentala pe care nu o pot descrie si despre care mi-e greu sa vorbesc, nu e deloc spectaculoasa nici de emfaza, e ceva rezidual:).Asa ca o sa ma despart de el cu inima-mpacata ca totul e ok. After all, chiar daca si-o trage cu o mie de gagici, insa cand e cazul se intoarce la mine si ma iubeste … cred ca e ok. Pentru ca si eu cam la fel fac. Nu iubesc pe nici unul din cei pomeniti pe acest blog pana acum. Insa imi serveau unor…. scopuri.