Ex-ul si actualul
29 Dec 2009 Scrie un comentariu
in Variatii pe aceleasi teme Etichete:relationship, relationships
Mereu am avut o problema cu fostii care-mi raman amici. Pentru ca mereu actualul va vedea in fost o mare amenintare, mai ales cand fostul e omul cu care ai stat 5 ani, care ti-a schimbat complet universul, care ti-a aratat ca de fapt esti absolutely fabulous si de care te-ai despartit intr-un mod groaznic, dar apoi ati ramas prieteni.
Fostul meu, trebuie sa spun, e un om spectaculos. La fel de spectaculoase ii sunt si defectele, insa asta e alta discutie. Thing is ca si acum, dupa 10 ani de cand ne cunoastem, rad nebuneste cu el, imi face placere sa-l mai vad din cand in cand si mai ales nu pot sa nu stiu de el. Culmea e ca baiatul asta e cuplat cu fata cu care m-a inselat. Dar asta nu e mare lucru, de fapt, ea e chiar o fata ok si-n plus nu o vad foarte des.
Unii din fostii mei de dupa el l-au urat ingrozitor. Altii l-au acceptat si nu s-au simtit amenintati de el (sau nu mi-am dat eu seama). Imi amintesc de cateva momente memorabile, cand eram absolut puzzled si nu pricepeam daca e bine sau nu ce se intampla. De exemplu, fostul si actualul se uitau amandoi la un meci. Eram la mare si ne-am intalnit intamplator. A doua zi de dimineata am mancat impreuna. Au citit impreuna ziarul de sport preferat, impartind foile frateste si vorbind unul cu altul ca si cum erau cei mai buni prieteni. Apoi pe plaja.. tot impreuna. Seemed weird, dar totusi nu puteam sa ma plang, in sfarsit cineva se simtea ne-amenintat de trecutul meu.
Now this guy I’m with… nu-l sufera pe fost dintr-o prostie: desi i-am spus de el de la inceput, nu m-a ascultat si nu a tinut minte cand i-am zis ca o sa vina la ziua mea. In mijlocul petrecerii ma intreaba: “Sooo.. el e coleg cu tine?” “Nu” ii raspund mirata, “e fostul meu prieten”. De atunci a decretat ca i se pare sneaky, ca e prea prietenos, ca i se pare ca e ceva artificial la el. Bietul fost chiar nu are nici o vina, e pur si simplu victima unei neintelegeri transformata in gelozie. Vara trecuta la mare numai eu stiu ce mi-au auzit urechile pe acest subiect. A trebuit sa spun ca nu pot sa renunt sa nu-l mai vad pe omul asta si nici nu pot garanta ca nu ne vedem cu el around. E stupid, mai ales ca ne vedem complet aleator si nu e ca si cum imi stabilesc vreo intalnire cu el.
Insa, inspirata de un episod din “Sex and the city”, ma gandesc ca poate ar fi cazul sa-i imprietenesc. N-au avut niciodata nimic de impartit. Si daca se vor bate la inceput, asa cum au facut Aidan si Big in serial, poate la sfarsit se vor imprieteni. Mai ales ca fostul il place pe actualul, asa ca idee, iar actualul ar putea folosi o infuzie de umor de la fostul, care e maestru in asa ceva. Nu de alta, dar as vrea sa pot sa ma bucur de amandoi, fiecare la nivelul lui, fara sa fie nevoie de scamatorii diplomatice si alte nazbatii ca sa evit un conflict.
Acu’ problema e sa vad cum naiba “instrumentez” aceasta minunata intalnire.
sa revenim
07 Mai 2009 Scrie un comentariu
in Reveniri Etichete:big guy, blue eyes, love, relationship
Asa… sa revenim la realitate, zic. Intotdeauna inceputurile unei relatii te duc in alta realitate. Poate sa dureze mai mult sau mai putin, depinde de intensitate. Efectele cunoscute ar fi departarea de prieteni, lipsa din locurile frecventate des inainte, instaurarea unor obiceiuri noi. Dupa o vreme, insa, unul din parteneri, ala care s-a schimbat cel mai mult de fapt (in cazul asta, eu), simte nevoia sa revina la lucrurile pe care le facea inainte, la oamenii de dinainte, la obiceiurile vechi.
Eu, de exemplu, am inceput sa bombardez lumea pe messenger cu reprosuri ca de ce nu ma suna, de ce nu ma baga in seama, de ce nu ma includ in planurile lor. Se crease un cerc vicios. Eu nu am mai sunat, oamenii au crezut ca eu nu mai vreau sa fiu sunata si m-au lasat in pace. Oh well, acum trebuie sa releg lantul de iubire. Si sa-l includ si pe El in aceasta combinatie, whether he likes it or not.
Am aflat ca blue eyes va fi tata. Ca omul de peste mari si tari are o prietena. Ca big-guy reinnoada pentru a mia oara relatia cu fata lui. Ma gandeam la toti oamenii astia si la ceilalti prezenti in viata mea acum un an. Acum un an big-guy era totul pentru mine. Mi se parea ca e cel mai misto lucru care mi s-a intamplat in ultima vreme. Nu simteam vina. Simteam doar fericire. D-asta nu mai pot sa-l sufar acum, pentru ca m-a prins cu garda jos si m-a lovit cand imi era lumea mai draga.
In afara de asta m-am surprins ca-s geloasa pe fostul pentru ca are gagica. Ne-am despartit prin telefon, era ca si cand n-ar fi fost, si, desi eu mi-am continuat viata normal, el era singur peste mari si tari. Sau asa dadea impresia. Si de fiecare data cand ma gandeam la el, o faceam cu duiosie si afectiune. Iar acum vestea ca are o fata cu care e happy… nush, m-a destabilizat nitel. Imi vine sa-i fac ceva rau, sa-mi exprim dezaprobarea. Evident, asta e un instinct mic si controlabil.
Dar in rest, viata merge inainte. Cred ca atunci cand sunt ok, cand nu am de ce sa ma plang, imi creez false probleme ca sa am cu ce sa ma lupt. Pentru ca altfel nu-mi pot imagina viata asta, fara un tel pentru care sa te lupti. Poate totusi ar trebui sa gasesc chestii constructive, din care sa si iasa ceva. Ca stricarea unei relatii numai pentru ca nu-mi pune nici o piedica whatsoever nu e ceva prea bun… zic si eu.
poil de carrote
17 Oct 2008 Scrie un comentariu
in Variatii pe aceleasi teme Etichete:relationship
Sa va zic tarasenie. Nemultumita fiind de actualul personaj masculin din viata mea, si cum the lovaaa este plecat, am plecat intr-o seara de vineri in crasma sa ma fac praf. Eram suparata. Eram de-a dreptul deprimata! Nimic nu parea sa mearga bine, nici macar relatiile casual. Ajung in crasma, gasesc baiat. Roscovan. Se tinea dupa mine ca scaiu. Mi-a luat numarul de telefon prin frauda. Si profitand de lipsa mea de atentie, in timp ce dadeam explicatii ciudate altui baiat, colegu:P.
Suparata, inca, am o discutie eliberatoare si cu partenerul casual care nu mi se potrivea. Cred ca l-am lasat cam amarat, insa nu avea sens, really, sa o ardem intr-o relatie numai pentru ca avem nevoie de o relatie. Ma rog…
A doua zi sms-uri, telefoane de la rosco:). Ne vedem seara la cina. Pana dimineata eu ajung sa nu fiu mega-incantata de el. Comunicam bine, insa ceva ma oprea sa fiu… deschisa. Duminica, luni – nici un semn de la el. Marti – ma invita la un vin, eu zic nu. Miercuri vrea sa ma scoata in oras – eu zic nu. Joi, disperat, incepe sms-ul cu “salut, himera!”:)). Cred ca asta m-a cucerit. Si am mers la un vin. Si acum nu mi se mai pare asa de rau.
Cu toate astea nu prea am incredere nici in el. Tot pe lovaaa il astept. Care ma suna regulat, din proprie initiativa. Chiar a inceput sa-si indulceasca discursul si sa ma alinte nitel. Semn ca poate ii e dor.
oh well…. asteptam. Only time will tell. I wish it would tell sooner.
a month later
05 Oct 2008 Scrie un comentariu
in Uncategorized Etichete:relationship
Am fost ocupata. My lovaa a plecat putin si pana ieri credeam ca oricum relatia noastra e sortita esecului. Asta pentru ca am comunicat foarte putin si cam fortat. Insa ieri m-a sunat din proprie initiativa si am vorbit o gramada. Nu stiu daca mi-e dor de el. Asta si pentru ca intre timp eu nu am stat.. cuminte.
Problema e, insa, ca al doilea nu e musai genul meu. Plus de asta, avem niste discutii prea serioase pentru varsta relatiei noastre. Discutii=probleme. Avem discutii despre probleme dintre noi. Ca cica el se intelege bine cu mine, nu vrea sa ma piarda, cu toate astea nu ne potrivim foarte bine… sexual. Adica mai deloc. De aici discutiile. Si ma tot intreb daca merita. Nu ma da pe spate relatia asta, e un baiat foarte ok, e warm and caring, insa nu cred ca e ceea ce eu am nevoie. Nu e genul care sa ma faca sa ma simt speciala. Like my lovaa used to do.
Din aceasta cauza sunt foarte gandita. Intr-un fel parca mi-e frica sa-l las balta din cauza singuratatii. Pe de alta parte, nu e corect deloc fata de el. E un om bun.
Mda. Poate apare naibii un om care sa fie ok. As in pentru mai multa vreme. Si care sa nu plece cand mi-e lumea mai draga.
ochii care nu se vad, se uita?
09 Iul 2008 Scrie un comentariu
in Uncategorized Etichete:relationship
Pe principiul asta am mers zilele trecute crezand ca reusesc sa ma indepartez si cred ca asta s-a si intamplat. Sper sa fie definitiv. Insa vorba asta merge si in alt sens. Am decis la un moment dat sa “fac curat” in viata mea si sa start fresh. Si asa ca abia azi mi-am luat inima-n dinti si am zis ca e cazul sa am The Talk. Dar m-am suprins, in timp ce scriam cat de nasol imi e asa, singura, ca-mi vine sa plang la gandul ca raman fara el. Chiar daca el e departe, la mii de kilometri distanta. Si are de gand sa mai stea ceva. Pur si simplu nu puteam sa zic acele cuvinte, ma gandeam ca parca raman fara ultimul meu sprijin. Colac peste pupaza, mnealui e de parere ca trebuie sa intarim relatia, sa o facem sa mearga si asa, la distanta. Si atunci mi-am zis ca daca tot am inceput sa plang si daca el crede ce zice (presupun ca nu avea un rost sa ma minta), poate ca trebuie sa mai dau o sansa acestei ciudatenii. Nush daca o sa rezist (vezi ultimele evenimente). Insa cred ca acum nu e momentul, pur si simplu.
back were we began
07 Iun 2008 Scrie un comentariu
in ratacirile zilei Etichete:relationship
Am avut o vineri seara de pomina. Am mers la film cu fetele. Da, la Sex and the City the movie. NU m-a impresionat defel, insa am ras la anumite faze. Apoi eu cu inca trei ne-am dus la locul de intalnire. Big guy era acolo, evident, asa cum ma asteptam. Well, la un moment dat s-a asezat la masa noastra. Apoi am inceput sa bem din acelasi pahar cu doua paie. Apoi incet incet a inceput sa ma atinga intamplator, apoi sa ma ia in brate, sa ma sarute pe frunte. sa ne pupam nitel, just for checking. Eram din ce in ce mai ametita pana cand, pe la 4.30 in za morning a decis sa mergem la mine. Apoi la el. Si am mers la el:). Nothing happened, am dormit dusi. Dimineata ne-am trezit cu capetele patrate, am facut cafea, ne-am uitat la ceva la tv. Dimineata insemnand ora 2. Insa cum eu aveam program, am plecat linistita. Fara sa ramana cumva. Nici nu am vrut. N-am intrebat daca mai vorbim, daca ne mai vedem, daca daca… nimic. Am plecat pur si simplu. In seara asta nu l-am vazut. Oricum eram asa de adormita ca nu cred ca as fi vrut ceva de la el.
Insa de dimineata m-am trezit destul de devreme si-l priveam cum doarme. I-am masurat trupul relaxat, picioarele si bratele musculoase, cum se inghesuia cu capul in mine ca un copil. Imi venea sa-l ating, dar mi-era teama sa nu-l trezesc. Si ma tot gandeam ca poate fac o greseala, ca nu ar trebui sa fac ce simt. Poate numai pentru ca el sa nu creada ca sunt acolo atunci cand vrea el sa fiu acolo. Insa imi doream asa de mult sa dorm din nou cu el incat n-am putut sa ma abtin. Iar de data asta a fost misto ca nu mai paream deloc straini. M-a luat in brate by default:).
N-am idee deci cum suntem. N-am idee ce e in capul lui. De ce a fost nevoie de mesajul ala oribil si de saptamana groazei prin care am trecut. De ce a trebuit sa il exorcizez din mine, mai ales ca acum sunt mult mai lucida si fara asteptari. Sau poate ca de asta aveam nevoie ca sa tin lucrurile sub control. Insa nu e corect! E frumoasa indragosteala. E frumos sa-ti pierzi capul si sa acorzi credit 100% celuilalt, cel putin la inceput cand nu-l cunosti si-i dai toata increderea. Asta a facut mesajul ala, m-a scos din starea misto in care ma aflam si m-a adus cu picioarele pe pamant, acolo unde sunt mereu. Boring pe pamant.
Oh well, om trai si-om vedea.
