Nu, nu de la spitalul de nebuni:). Am scapat de obsesie. Am scapat de cui. De toata nebunia in care traiam. Am fost happy azi sa-mi dau seama ca nu ma mai chinuie. Ca nu ma mai loveste nici o intrebare existentiala legata de el, de noi, de mine, de barbati, relatii, femei.. d-astea. Am fost ok.
Bine, nevoia de cineva langa mine ramane, nu pot sa neg. Insa asta e ceva ce se va rezolva one way or another, asa ca nu-mi fac griji. Deocamdata viata e frumoasa din nou. Asa ca ma gandesc sa plec intr-un mic voiaj, sa ma relaxez, sa vad alte locuri si alti oameni. Si in felul asta poate ca voi reusi sa stabilzez si capitolul asta din viata mea. Nu ca celelalte ar fi, no way, insa nu ma pot plange deloc.
Ma mir de mine ca am reusit totusi. E bine ca am putut si-mi doresc sincer sa dureze. Pentru ca e posibil sa ma ratacesc din nou la vederea masculului alfa. Totusi, sper sa-l ignor complet si sa devin unavailable din doua motive clare: fie ma vrea (inapoi.. gen), fie ne ignoram reciproc. Ambele perfecte pentru mine. Inclin sa cred ca a doua e valabila pentru ca asa a fost si cu blue eyes si acum uite, suntem foarte bine, suntem “buddies”:). Cu astalalt blambec nu cred ca se va intampla asa, nu e el in stare sa fie my pal, dar nici nu vreau. Prieteni d-astia am destui.
So, until we meet again… sau pana la urmatoarele rataciri (sper sa nu fie maine:)) ), good evening, good morning and good night!
