Uite asa patesc mereu cand ma entuziasmez si ma avant, si-mi fac planuri, si-mi imaginez lucruri! Ieri dimineata eram happy ca era dragastos…dar seara a uitat cu totul de mine, de obicei seara nu ma saluta cand pleaca. Azi de dimineata eram happy pentru ca mi-a adus un mic cadou… ii trimit mesaj ca poate se gandeste sa ma includa in planurile lui din seara asta.. si nimic! Nu-mi raspunde la mesaj, ma vede, vorbim, nu-mi zice nimic. Ma lasa sa ma perpelesc, sa sper, sa ma gandesc ca poate-poate ma va “onora” cu prezenta-i incantatoare in seara asta.
Urasc sa ma duc acasa seara singura. Sa nu il vad seara, cand pot sa ma destind, cand pot sa fiu eu. Sau macar sa stiu ceva…definit de la el, sa-mi spuna “draga mea, am plecat, ne vedem maine”. Ca sa pot sa simt o legatura undeva, o continuitate. Dar, well, asta nu se intampla si deci sunt in starea aia in care pur si simplu … simt enorm si vaz monstruos..
