Nu, n-am uitat de blog. N-am mai scris ca nu am avut net acasa. Adica nu am avut calculator, apoi nu am avut net, si tot asa. Dar acum m-am intors cu povesti noi. Am pus melodia asta desi postul asta nu are mare legatura cu ea. Imi place mie foarte mult. Mi se pare o declaratie de iubire foarte romantica, fara sa fie gretoasa si siropoasa. Ma incanta. Si probabil ca o ascult cu speranta ca se va gasi cineva in lumea asta care sa ma gandeasca in felul asta. Si la care eu sa reactionez, sa fiu happy about it.
Blue-eyes isi continua intre timp evolutia SF in viata mea. Continua cu complimentele la telefon, chiar m-a invitat la ceai intr-o seara, lucru care nu s-a intamplat, desigur, ca asa e la el, trec cam vreo doua-trei luni pana pune in aplicare planul diabolic pe care-l cocleste in mintea aia. Prietena mea concurenta isi doreste inca sa fie cu el, dar totul e la nivel de dorinta general probabil si de faptul ca acum colaboreaza indeaproape. Ma rog…. sa fie la ei acolo.
Eu… sunt in deriva. Aseara cred ca am facut o greseala. Nu stiu sigur daca e o greseala pana luni cand ma duc la munca si vad cu reactioneaza el la mine. Da, pai mereu e un el implicat… ce naiba. Cu care s-au intamplat niste treburi. Misto. Mi-a placut. Mi-a facut bine (fizic si psihic). Insa nu sunt aaaaabsolut deloc implicata emotional. Zici ca sunt de piatra. De gheata. Undeva in mine cred ca am incercat sa domolesc pasiunea ca sa nu cad singura in propria capcana. Si acum m-am “racit” de tot. Dar asta e de bine, nu e de rau. Adica… nici eu nici el nu vrem complicatii. Iar ceea ce mi-a placut a fost faptul ca am putut, fara oprelisti, sa fiu tandra, si el la fel, chiar daca nu ne iubim. Am vrut asta, pentru ca imi lipseste: sa daruiesc din mine.
Sper totusi sa fie totul ok. Si sper, pana la urma, sa gasesc putina liniste in viata asta. Cam atat.
