Pai da, asa-mi trebuie… Nu as mai fi avut de ce sa ma gandesc la blue eyes si chiar ar fi fost wise sa nu o mai fac. Insa aparea subtil in gandurile mele matinale, cand de obicei pisica e iubareata si are chef de mangaiat. Si in cele dinaintea somnului, se amesteca printre cele de la munca, insa el e cumva legat de munca si atunci cred ca avea un motiv sa apara.
Prostia e ca in seara asta am iesit la o bere linstita cu prietenii. E sambata, erau doua cupluri si eu, cam a cincea roata la caruta, dar hai, treaca, prefer sa ies decat sa lancezesc in casa. Si fix cand am intrat, pe hol, cautand o masa libera, dau nas in nas cu el. Din nou nod in stomac. Din nou stare aia parca de lesin din care nu-mi amintesc prea multe dupa. Nici acum nu-mi dau seama exact cum am reactionat, ce i-am zis, cum l-am privit sau nu (am impresia ca atunci cand am dat cu ochii de el l-am evitat, i-am evitat privirea). Stiu doar ca era vesel iar mie imi venea sa-i scot ochii cu o fraza gen “si zici ca nu iesi sambata in oras, hmmm?”. Iar m-au atacat sentimentele contradictorii (”omg, cat e de misto!” si “frate, ce proasta am putut sa fiu!”) si pentru jumatate de ora n-am mai fost eu. Cineva din grup a observat ca m-am cam inrosit. Si apoi am vrut sa stiu cu cine era, daca era cu concurenta sau nu, daca nu cumva a plecat la scurt timp dupa ce am venit eu… Urmaream cine intra la baie la fete, poate recunosc vreo silueta, sa ma lamuresc si eu. Dar nu… so am ajuns acasa tot cu gandul la el.
Cam trista sunt acum. Probabil ca, intr-un fel sau altul, mi se parea imposibil esecul acestei relatii. Mi se parea ca we’re meant to be together si ca pur si simplu nu aveam cum sa ratez chestia asta. Am luat-o ca pe o infrangere personala, insa nu pot totusi, rational, sa nu gandesc si ca it takes two to tango. Si daca omu nu a vrut, eu ce sa mai fac. Dar tot imi pare rau. Chiar cred ca ar fi fost misto pentru amandoi. Presupun ca aici intervine si hiba lui de a-si face o parere prea repede despre un om si de a nu renunta la ea foarte usor. Cred ca pe mine m-a categorisit gresit si oricum nu am avut ocazia sau tupeul sa il las sa vada altceva.
Well, oricum nu mai conteaza. Ma duc sa mai citesc si eu ceva. Gen “Femeia care asteapta” - misto carte, inca nu am terminat-o. A fost cu dedicatie pentru mine:).
