sa revenim

Asa… sa revenim la realitate, zic. Intotdeauna inceputurile unei relatii te duc in alta realitate. Poate sa dureze mai mult sau mai putin, depinde de intensitate. Efectele cunoscute ar fi departarea de prieteni, lipsa din locurile frecventate des inainte, instaurarea unor obiceiuri noi. Dupa o vreme, insa, unul din parteneri, ala care s-a schimbat cel mai mult de fapt (in cazul asta, eu), simte nevoia sa revina la lucrurile pe care le facea inainte, la oamenii de dinainte, la obiceiurile vechi.

Eu, de exemplu, am inceput sa bombardez lumea pe messenger cu reprosuri ca de ce nu ma suna, de ce nu ma baga in seama, de ce nu ma includ in planurile lor. Se crease un cerc vicios. Eu nu am mai sunat, oamenii au crezut ca eu nu mai vreau sa fiu sunata si m-au lasat in pace. Oh well, acum trebuie sa releg lantul de iubire. Si sa-l includ si pe El in aceasta combinatie, whether he likes it or not.

Am aflat ca blue eyes va fi tata. Ca omul de peste mari si tari are o prietena. Ca big-guy reinnoada pentru a mia oara relatia cu fata lui. Ma gandeam la toti oamenii astia si la ceilalti prezenti in viata mea acum un an. Acum un an big-guy era totul pentru mine. Mi se parea ca e cel mai misto lucru care mi s-a intamplat in ultima vreme. Nu simteam vina. Simteam doar fericire. D-asta nu mai pot sa-l sufar acum, pentru ca m-a prins cu garda jos si m-a lovit cand imi era lumea mai draga.

In afara de asta m-am surprins ca-s geloasa pe fostul pentru ca are gagica. Ne-am despartit prin telefon, era ca si cand n-ar fi fost, si, desi eu mi-am continuat viata normal, el era singur peste mari si tari. Sau asa dadea impresia. Si de fiecare data cand ma gandeam la el, o faceam cu duiosie si afectiune. Iar acum vestea ca are o fata cu care e happy… nush, m-a destabilizat nitel. Imi vine sa-i fac ceva rau, sa-mi exprim dezaprobarea. Evident, asta e un instinct mic si controlabil.

Dar in rest, viata merge inainte. Cred ca atunci cand sunt ok, cand nu am de ce sa ma plang, imi creez false probleme ca sa am cu ce sa ma lupt. Pentru ca altfel nu-mi pot imagina viata asta, fara un tel pentru care sa te lupti. Poate totusi ar trebui sa gasesc chestii constructive, din care sa si iasa ceva. Ca stricarea unei relatii numai pentru ca nu-mi pune nici o piedica whatsoever nu e ceva prea bun… zic si eu.

BREAKING NEWS

Conform unor surse oficiale din interiorul vietii Sandriei si din mintea ei, se pare ca BLUE EYES IS BACK. Stirea ne-a fost confirmata si de chelnerii de la o anumita ceainarie care i-au vazut pe cei doi degustand impreuna o tarta cu fructe de padure si discutand intens despre, ce altceva, probleme de la serviciu. 

Intalnirea a avut loc, se pare, in urma unui pranz spontan in cantina institutiei. Blue eyes a decis, probabil pentru ca Sandria era imbracata in albastru si se asorta cu ochii lui, ca e cazul sa o invite si la ceai, ceea ce a si facut. 

Intalnirea, care a durat destul de putin, s-a terminat cu concluzia Sandriei ca “the chemistry is gone, long gone”, dar ca blue eyes o fi in perioada de imperechere pentru ca se vede clar ca ar fi dorit mai mult de un sarut fugar in masina. 

Ramaneti pe acest blog pentru a fi la curent cu desfasurarea evenimentelor importante din viata Sandriei. Se pare ca lucrurile se complica.

he’s back

mda.. pai n-am ce sa fac si eu in viata asta si se pare ca vocea e o tema recurenta. De curand am fost detasata pentru cateva ore pe zi la un alt departament, sa ajut lumea p-acolo. Bravo. Mai multa munca pentru mine, si asa nu era de ajuns. In bufetul “local”, dimineata, la tigara, incercam sa ma reculeg si sa-mi dau seama ce am de facut. Si aud…. Vocea in spatele meu. Mainile au inceput sa-mi tremure de zici ca vazusem vreo fantoma. Vorbea linistit la telefon. M-a vazut si mi-a trecut mana prin par, m-a ciufulit mangaietor. S-a intors si mi-a dat o guma de mestecat. Am vorbit putin, ma privea iscoditor de parca era prima data. M-a sunat mai tarziu cu un pretext pueril doar ca sa-mi spuna ca arat bine. Peste vreo cateva ore l-am rugat sa ma duca si pe mine “acasa”, adica la biroul meu care e in alta parte a orasului. Dar n-a fost sa fie, s-a gasit alt coleg mai rapid si cu mai putine responsabilitati. Dar nu e timpul pierdut nici pentru excursia asta, am misiunea de salvare timp de doua saptamani.

Am I falling back in love? de fapt, into passion. Nu stiu. Stiu doar ca efectul e acolo, inca exista. Inca imi provoaca un gol in stomac, inca ma face sa-mi pierd firea si sa incerc din rasputeri sa fiu coerenta.

Vorbeam deunazi cu cineva despre el, erau chestii de munca mai ales, dar omul asta (de fapt, Mr Kiss) mi-a zis despre blue eyes ca “si-a construit ziduri inalte intre viata lui privata si restul”. Poate d-aia are o problema cu femeile, continua el, n-are timp de ele sau poate inca nu si-a gasit egalul. Speranta tot de la el a venit: chiar daca si-a facut o parere gresita despre tine, intotdeauna este loc de intors. E mai greu, dar exista. Trebuie doar sa vrei.

Era ciudat sa vorbesc chiar cu omul asta care ma vrea despre un altul pe care il vreau. Simteam ca e unfair si ca nu are sens sa intru in detalii. Oricum nu stie mai nimic despre mine, nici nu avem cand sa vorbim pentru ca niciodata nu suntem singuri, cred ca se teme de asta.

Sunt curioasa totusi despre aceste doua saptamani. Sunt convinsa ca nu il voi vedea asa de des, dar nu sunt convinsa ca nu voi umple noi pagini in acest blog cu diverse lamentari, Pentru ca de data asta ma astept sa fiu dezamagita. Din nou.

2008

M-am luat cu tot felul de chestii, in special cu viata asta, si n-am mai scris. Dar acum am ce sa povestesc:). Omu’ de care vorbeam in postul trecut la fel de ciudat se poarta, din nefericire pentru mine. Adica mi-a trimis sms de Craciun, ne-am vazut pe 30 decembrie dar nu doar noi doi ci impreuna cu alte doua cupluri, oameni prieteni cu el, nu tu sms de Anul Nou si ne-am vazut la munca acum pe 4 ianuarie. Cand ne-am zis reciproc “La multi ani!”, eu i-am zis ca sunt nervoasa si el a zambit. Si atat. Mi se pare cel putin weird, insa prefer sa-l las in pace.

Pe 31 am vorbit cu alinush si-i povesteam de cei “tres reies magos de mi vida”: blue eyes, C. si Mr. Kiss. Nici unul dintre ei nu e in stare sa fie cu totul ceva pentru mine. Toti sunt intr-un stadiu de vesnica incipienta si flirt (bine, eu cred ca, de fapt, toti trei au prietene. Despre C. stiu sigur ca are).

In fine:). Pe 28 Blue eyes a zis ca si-a amintit de ziua mea si a vrut sa ma sune. I-am spus ca oricum nu aveam roamingu activat, m-a intrebat pe unde am fost, i-am aratat cateva poze si mi-a telefonat cateva ore mai tarziu pe interior cu texte gen “esti foarte fotogenica” si “ma bucur ca te cunosc” (!!!) – asta din urma m-a lasat fara replica, ce cacat poti spune la asa ceva?! Pe 2 ne-am intalnit din nou, eu cam mahmura, el foarte vesel, mi-a zis “La multi ani”, iarasi o discutie despre cifre cum ii place lui si atat. Ne purtam ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si parca tindem sa o luam de la inceput. Weird.

In noaptea de Revelion C. a venit sa ma vada. Nu ne-am mai vazut de vreo 4 ani in noaptea de Revelion. That made me happy.

Si acum 2008 resolutions:

- vreau sa invat sa inot

- vreau sa calatoresc foarte mult

- vreau sa invat sa cant la vioara

- vreau sa fac echitatie, imi plac caii la nebunie

- vreau sa pot sa-mi renovez casa de la tara si sa ma duc acolo mai des

- vreau ca anul asta sa ma sarbatoresc de ziua mea pe alt continent

- vreau sa am o masina (si pentru asta un carnet de sofer, of course)

- cred ca inca il vreau pe nemernicu, nenorocitu, porcu, marlanu de blue eyes.

surprizaaaa

Stati linistiti, nu m-a cerut Blue Eyes de nevasta:)). De fapt azi eu l-am vazut asa, pe repede-nainte. El nici nu cred ca m-a observat. Sincer, nici nu prea avea ce sa vada, eram asa de varza ca as fi preferat sa nu ma vada nimeni, sa stau in casa si sa dorm/zac.

Alta e supriza: va amintiti de baiatul pe care ziceam ca am avut o pata dar ca acum suntem amici? Well… nush ce l-a apucat, dar e extrem de insistent. Si cum nu ma asteptam, nu prea stiu cum sa reactionez. Azi chiar am avut un schimb de mailuri ciudat dar destul de interesant. Pen’ ca abia acum, dupa vreo 3 ani asa, se gandeste el sa dea in vileag in primul rand in fata lui, ca chimia aia nu era doar in mintea mea, ca era ceva reciproc si ca ii placea, il “coafa”, i se parea minunat pentru (cred) orgoliul lui, dar nu numai. Insa eu acum nu mai sunt deloc ca atunci. Nu mai simt nimic de felul asta pentru el! Asta si pentru ca toata energia mea emotionala-sentimentala-sexuala s-a dus in alta parte. Apoi a fost inabusita cu brutalitate din nevoia de echilibru. Si acum cum sa pot sa ma intorc la o “chimie” de acum 3 ani?

Din nefericire pentru mine, blue eyes este aceeasi zodie si cam acelasi stil cu amicul chemical. Ma intreb, oare peste 3 ani ma trezesc ca o sa faca o pasiune pentru mine, iar eu o sa-l injur in minte, cum fac acum cu asta, si o sa-mi vina sa ii urlu in timpane: UNDE ERAI CAND CHIAR AVEAM NEVOIE DE TINE??.

Dar am o idee. E posibil ca o veche chimie sa-mi scoata definitiv din minte/suflet chimia noua. E ca un fel de “cui pe cui se scoate”. Asa ca merg pe mana lui:). Nu ne vom vedea neaparat in laboratorul de chimie, ci la fabrica de legatorie sa bem ce-a mai ramas din martini-ul ala de acum vreo 4 ani:P. Si poate, cine stie, o sa am mai multe reveniri decat rataciri in viitor:).

blue eyes


o sa ziceti ca am innebunit de tot si ca am ajuns la faza aia siroposo-jenibila, in care ascult numai lalaieli si visez cu ochii deschisi…. Ei bine, nu. Chiar deloc. Insa melodia asta are maaaare legatura cu o intamplare de azi care, desi poate minuscula asa in aparenta, m-a dat peste cap complet.
Azi e luni, ziua cand sunt de obicei bosumflata. Nu eram chiar asa de bosumflata, doar vorbisem ieri cum omu’, e oricum un pas inainte fata de restul weekend-rilor in silentio stampa. Nici macar nu l-am vazut. Pana cand ma pune naiba sa intru pe blogul unei fete. Fata lucreaza la noi. Si scrie ea cum ii e mult mai misto ziua cand apare “blue eyes” si-i face cu ochiu’. Hmmmm….instinctul meu de Sherlock a intrat in actiune. Clar e vorba de el. Si evident ca era vorba de el. Ca.. cine doamne iarta-ma sa faca ochi dulci tuturor muierilor si sa fie ‘blue-eyes” in acelasi timp? Plus ca am si intrebat direct la sursa. Ca asa e frumos. Si apoi m-am deprimat. Nu era de ajuns vremea aia oribila de afara, frigul, casa asta neprimitoare, tot restul problemelor ce mi se incalcesc in cap zilele astea, mai trebuia sa am si concurenta! Ma simteam extrem de neajutorata si extrem de incurcata. Ce sa fac? Cum sa pot concura cu ea, despre care el spune foarte incantat cat de bine scrie? Si de fapt, nu era musai vorba de ea. Era vorba de el. De faptul ca pur si simplu nu cred ca as putea vreodata sa am incredere in el. Incredere ca e doar al meu. Ca ma vrea asa cum vreau eu sa ma vrea. Si pana la urma am ajuns la concluzia ca poate, totusi, o sa reusesc cumva sa ma rup de toata nebunia asta care ma preocupa prea mult zilele astea. Ca nu merita si-mi pierd mult timp, consum multa energie ca sa ce?
Dar pe de alta parte…..omg cat e de mistoooo! Sau cel putin, asa il vad eu acum. Bine, e posibil ca atunci cand imi va trece (si asta ar insemna doar sa nu-l mai vad deloc, ceea ce e imposibil, sau sa intalnesc un altul cu un “chemistry” la fel de puternic care sa-l eclipseze total si iremediabil) sa ma uit in urma, ca de atatea ori in viata asta, si sa ma gandesc “wtf? ce naiba era in capul meu?”.
Bun si acum vine partea a doua: unde gasesc eu un altul la fel de misto? Un altul care sa nu ma intimideze asa, cu care, sa zicem, sa-mi fie mai usor sa ma deschid, despre care sa nu-mi para ca e “out of my ligue”.
Eh, cam asta se intampla zilele astea prin viata mea. Adica mai nimic, daca stau sa ma gandesc ca Turcia si Irakul sunt in razboi si America vrea sa intre in Iran.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.