Ar trebui sa incep postul asta cu “au trecut 8 zile de cand nu l-am vazut” la fel cum cei de la AA spun “au trecut 8 luni de cand nu am mai baut”. Cam asa ma simt, in convalescenta dupa o boala sau, mai bine, inca in programul de recovery dupa o dependenta adanca. Nu regret dependenta, nu a facut decat sa starneasca in mine sentimente si senzatii uitate (care, de altfel, au fost destul de misto si laudate la momentul respectiv). Dar ca orice dependenta, imi face rau. Mi-a facut rau, pardon. Azi alinush m-a intrebat cum mai sunt, adica inca mai sunt afectata de ceva… Si i-am spus ca sunt ok, destul de sigura pe mine, insa nu am putut sa spun I’m over it. Inca nu stiu daca e asa. Sper doar ca pauza asta intensa sa-mi foloseasca.
Ma bucur doar ca pot sa ma concentrez la treaba mea fara sa mai am in jur chestii care ma disturba. Nu pot sa uit momentele alea cand intram in birou tulburata profund, cand trebuia, juma’ de ora, sa fac orice pe pilot automat ca sa-mi revin. Nu pot uita nici momentele de agonie (cam de cand a aparut mneaei in peisaj), insa acelea sunt motivul pentru care mi-am dorit sa ma rup de tot si sa-mi revin.
Si se pare ca pana la urma nu a fost nevoie de nici un altul care sa ma “ajute” la treaba asta, am facut-o singura, time was on my side.
Mai sunt 12 zile pana la calatoria in Iberia. O sa am 5 zile in care o sa-mi umplu capul cu prea multe ca sa mai conteze mizeriile de acum.
