Trippin’
13 Apr 2011 Scrie un comentariu
in ratacirile zilei Etichete:love, relationships
Ma simt calator in viata mea. Ca si cum o traiesc indepedent de mine, cumva, o obiectivez si ma uit la ea de departe. Cred ca numai asa pot sa ma amuz atunci cand majoritatea s-ar enerva, doar asa pot sa nu las orice intamplare sa ma afecteze prea tare. Nu merita. Imi continui calatoria spre nicaieri.
Am avut vreo cateva intamplari amoroase care m-au marcat. Un baiat cu care credeam ca, desi facem parte din lumi diferite, as putea totusi sa ajung undeva. Era complicat sa comunicam. El avea piticii lui pe creier, eu pe ai mei. Reactionam prost la vorbele lui si el la ale mele. Ma chinuiam si ma agatam in acelasi timp de el, ca si cum ar fi fost ultimul barbat din lume. Intr-un final am decis sa nu-l mai sun. Si nici el n-a mai sunat, asa ca s-a terminat pe mutelea.
A urmat apoi un tip care a aparut exact cand aveam nevoie de el. Poate ca din cauza asta i-am dat mai multa importanta decat ar fi meritat. Si m-am agatat si de el, mai mult, mult mai mult decat de celalalt. Credeam ca instabilitatea lui e trecatoare, ca eu pot sa vindec pentru ca eu asa functionez pentru oamenii pe care-i iubesc. Insa a ajuns sa ma chinuie pentru ca-mi pasa prea mult. L-am inteles pana la un punct, pana in punctul in care, prea indragostita fiind, mi-am dat seama ca-mi fac rau. Si atunci l-am sters din mine, am alergat in bratele primului venit pentru alinare si gata. DELETED.
Si a aparut, complet neasteptat, un barbat la care nu m-as fi gandit niciodata. Si traim acum un fel de relatie nedefinita. Ne simtim bine impreuna. Pana acum il simt onest, insa am o frana: si el, ca si cei de mai sus, nu vrea “relatie”.
Frica asta de angajament ma seaca. E asa de rau sa fii intr-o relatie? Atunci cand cunosti un om care-ti place, e atat de complicat sa i te dedici? Cat de lacom sa fii sa vrei sa ai si omul ala, dar si altii pe langa, sa nu cumva sa ti se para ca pierzi ceva? Indragosteala nu mai inseamna nimic? Sau, de fapt, ne e asa de greu sa ne indragostim cu adevarat?
Relatia mea de acum ma fericeste cumva, totusi. Imi da o stare de bine pentru o vreme. Incerc sa nu o las afectata de tendintele mele de angajament si posesie. Incerc sa ma bucur doar de momentele astea, cate sunt, in timp ce viata mea curge independent de ele. Vreau sa pot sa nu renunt la intalniri cu prieteni sau alte evenimente ca sa fiu cu el. Ca sa pot pastra o distanta, ca sa pot sa nu ma implic prea tare, sa nu ma simt iar ca un caine batut.
Insa imi doresc sa gasesc un barbat care se poate arunca, asa ca mine, cu capul inainte intr-o relatie, cu tot ce inseamna ea. Cu care sa nu am franele astea. In care sa-mi fie simplu sa am incredere. Care sa nu vrea sa-mi spuna de la inceput ca el nu vrea/poate “relatie” pentru ca e totul atat de complicat.
