Posted by: sandria on: octombrie 24, 2009
Sunt convinsa ca in orice stadiu emotional m-as afla (single, la inceput de relatie, intr-o relatie stabila, dupa o aventura), sedinta terapeutica cu fetele la bere nu se compara cu nimic. Si aici nu vorbim de niste coconoase care-si tuguie buzele sa bea un cocktail colorat. Nu. Sunt fete care nu se sfiesc sa bea berea din sticla, desi nici paiul de cocktail nu le e strain:).
Asadar, cu dansele aseara m-am putut lamuri cu privire la starea mea emotionala din nou instabila: eu si el facem parte din categorii emotionale nepotrivite. Eu am nevoie de un barbat pe care sa-l vanez. Care sa mi se opuna putin. Care sa ma vrea, dar care sa nu se lase luat asa usor. Care, chiar si atunci cand s-a lasat, mai are accese de independenta. El de acum mi s-a dat complet, din prima. N-a trebuit sa-l vanez si sa stau in suspans.
Presupun ca acum pur si simplu m-am plictisit. Sunt bolnava, asa au zis fetele. Pun mana pe un baiat painea lui dumnezeu si il resping pentru ca e prea bun. I must be stupid or something.
1 | ammelie
octombrie 27, 2009 la 10:10 am
Probabil doar aveti asteptari diferite de la relatii. Se intampla atat de des, inca este o exceptie sa isi doreasca amundoi acelasi lucru. Cred ca inteleg felul in care te simti, desi la mine e (sau era) invers: eu simteam nevoia sa fiu cea care nu se lasa usor, imi placea sa fiu vanata, independenta, misterioasa chiar: sa nu stie daca sunt a lui sau nu. Hmm… M-am schimbat mult de vre-un an incoace.