Da, recunosc: am fost prea ocupata cu traitul ca sa mai pot sa si scriu. Au fost niste luni destul de bune, mai ales ca intre mine si el lucrurile se stabilizeaza. Am fost putin plecata intr-o vacanta pe care o planuisem inainte sa ne cunoastem si asta a fost de fapt testul nostru. Si l-am trecut cu bine:). I missed him indeed si chiar am simtit ca si lui i-a fost dor de mine. Asa ca pe partea asta lucrurile merg bine:)

Problema e la munca. Mare problema. Mult, prea mult stres. Prea multe ore. Probabil ca nu are trebui sa ma plang atata vreme cat am un job din care traiesc mai mult decat onorabil. Insa in mine nu pot accepta atata frecus, atata presiune, atatea mizerii, m-am saturat, sincer, sa ajung acasa noaptea. Recunosc ca-mi place ce fac. Recunosc ca mi-ar fi tare greu sa renunt. Insa pasul asta trebuie sa-l fac for my sake. Nu cred ca cineva o sa-mi dea zilele astea inapoi. Nici sanatatea.

Mda. Ce sa zic.