Pe principiul asta am mers zilele trecute crezand ca reusesc sa ma indepartez si cred ca asta s-a si intamplat. Sper sa fie definitiv. Insa vorba asta merge si in alt sens. Am decis la un moment dat sa “fac curat” in viata mea si sa start fresh. Si asa ca abia azi mi-am luat inima-n dinti si am zis ca e cazul sa am The Talk. Dar m-am suprins, in timp ce scriam cat de nasol imi e asa, singura, ca-mi vine sa plang la gandul ca raman fara el. Chiar daca el e departe, la mii de kilometri distanta. Si are de gand sa mai stea ceva. Pur si simplu nu puteam sa zic acele cuvinte, ma gandeam ca parca raman fara ultimul meu sprijin. Colac peste pupaza, mnealui e de parere ca trebuie sa intarim relatia, sa o facem sa mearga si asa, la distanta. Si atunci mi-am zis ca daca tot am inceput sa plang si daca el crede ce zice (presupun ca nu avea un rost sa ma minta), poate ca trebuie sa mai dau o sansa acestei ciudatenii. Nush daca o sa rezist (vezi ultimele evenimente). Insa cred ca acum nu e momentul, pur si simplu.