nu stiu…
Scris de sandria pe iunie 15, 2008
nu stiu ce vreau sa scriu… imi lipsesc cuvintele cu desavarsire zilele astea, asa am impresia
nu stiu ce simt… am uitat sa ma mai gandesc la ce simt ca sa nu ma mai doara.
nu stiu ce sa fac… cu mine. Trebuie sa fac ceva. Azi m-am trezit destul de energetica si ma gandesc serios sa schimb putin stilul de viata, sa imi ocup fiecare bucatica de timp ca sa nu am timp sa ma gandesc la tot felul de porcarii.
Mi-am dat seama ca cele mai periculoase momente sunt seara inainte de culcare si dimineata. Dimineata de obicei lenevesc si in semi-somn imi vin tot felul de ganduri in cap, de cele mai multe ori placute. Si atunci apar fara sa le simt amintirile frumoase cu el. Si daca nu sunt atenta, ma cotropesc pana ajung la amintirile neplacute si plec la serviciu zburlita precum pisica.
Seara am nevoie de ganduri bune ca sa adorm. Fiindca nu-mi place deloc sa dorm singura, de obicei imi imaginez ca obiectul afectiunii mele e cu mine. Dar atunci cand obiectul afectiunii e si cauzatorul durerii… nu mai e asa de simplu. Trebuie sa caut un alt obiect al afectiunii, pe care sa-l transform, cel putin in mintea mea, la fel de intens ca si celalalt, pentru ca toate lucrurile din sistemul complicat care e mintea mea sa mearga bine.
Insa, daca trec cu bine de aceste momente cruciale, totul pare a fi ok in timpul zilei. Nu ma gandesc, nu sufar, nu cred ca mai urasc (Tash, il urasc numai cand il vad. Si cand il vad ca ma ignora!). Incerc doar sa ma relaxez si sa “imi vad de drumul meu”, dupa cum am fost sfatuita. Problema e ca nu prea mai stiu care e drumul meu:). Dar se construieste el incet incet.
