I was no good… again

I’m not fat. I’m not ugly, I’m smart, energetic, funny, open (-minded), empathetic. Some see me attractive. Si atunci de ceeeee? De ce eu patesc d-astea? De tocmai acum?

Seara trecuta a fost absolut horror. Nu am cuvinte sa descriu cat de nasol a putut sa fie. Desi nu s-a intamplat nimic. Meci… El statea cu una langa el. Care-si mai sprijinea bratul pe spatele lui din cand in cand.. asa familiar. El pleaca si sa intoarce. Tot cu fata langa el. La un moment dat ajung in spatele lui, ii priveam cum rad si cum ea il mangaie pe cap. Am vrut sa plec. Insa am decis sa stau inauntru, ca eram la terasa si era cam rece. El a intrat, m-a salutat si a plecat. De tot. La masa a ramas un prieten si am indraznit sa spun ca sunt suparata. Si mi-a spus asa: “tu mai bine vezi-ti de drumul tau. In orice caz, nu cu mine trebuie sa vorbesti, ci cu el”. Si atunci am inteles de-a dreptul ca nu mai are sens.

De fapt, m-am intors la ce spuneam… ca daca ti se spune ca e gata, nu conteaza de ce e gata, pur si simplu motivul e absolut secundar. Chestia e ca nu mai vrea. Si azi am incetat de fapt sa mai sper. Am incetat sa ma gandesc ca dupa mesaj, s-a intors, ca vinerea trecuta a existat….

Problema e de fapt ca sunt total singura acum. Nu-mi place nimeni, nu vreau sa stiu de nimeni. Probabil ca pentru o vreme o sa-mi plang mizeria aici si apoi o sa apara alt cui. Insa important ar fi sa evit sa-l mai vad. Asa cum mi-a iesit cu blue eyes (si cu el era si mai greu, ma ciocneam de el peste tot), asa trebuie sa iasa si acum. Mai ales ca e mult mai usor. Ma incurajez singura, insa alta solutie nu vad.

PS - in timpul meciului i-am sters numarul din telefon. Si mesajul ala nenorocit.