after a while

Am fost nitel plecata… sa zicem. Abia acum mi-am revenit din calatorie. N-a fost rau. A lasat o adanca urma in mine. Cu bune si rele. Situatia tot complicata ramane pentru mine. Mi-a placut afectiunea, dupa o vreme am simtit nevoia de apropierea aia fizica dupa care tanjeam. Dar era prea tarziu, deja eram la multi kilometri departare. Nici nu stiu daca e bine ca nu simt vinovatie atunci cand imi caut “alinare” in bratele altcuiva. Intr-un fel consider ca e un fel de a ma mentine alive and kicking. Cu toate astea de multe ori sunt pe punctul de a cadea in propria capcana.

Am mai povestit p-aci de un om (ultimul:P) cu care nu stiam cum se va intampla treaba cand ne vedeam luni la munca, cum vom reactiona unul la altul. Pai… am reactionat bine. Adica ne-am vazut amandoi de treaba, am lucrat ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Cred ca se astepta la o criza, dar se pare ca nu prea ma cunoaste. Apoi am fost nevoiti sa plecam o zi impreuna intr-un schimb de experinta. Si totul a fost ok, chiar m-am simtit normal cu el. Apoi a venit o petrecere. Well, la petrecere omul a venit cu fata. Era cam tumentat si mi-a zis ca nu prea e ok. M-a mangaiat si m-a luat de mana. Si atunci mi-am dat seama ca poate nici in el lucrurile nu sunt asa de calme cum credeam. Ca nu a luat totul ca pe ceva trecator. Nici ca pe ceva foarte grav, insa am simtit ca ceva acolo exista. 

Well, veti spune, si cum se impaca toate astea cu… restul? Pai nu se impaca. D-aia le scriu. Poate ma lamuresc si eu. Insa simt ca am muuuuuult de asteptat ca toate lucrurile sa-mi devina clare in viata. Cel putin pe partea asta… non-economica.

to sex or not to sex?

Dupa 9 luni in care nu ne-am vazut decat prin minuscula fereastra a YM sau in diverse si felurite poze la altii pe bloguri, dupa 9 luni de departare si apropiere ma gandeam ca o sa fie o relatie… intensa.Ca nu o sa vrea sa ma scoata din casa, ca o sa ma tina “pa camera” mai ales ca a fost urat afara. Dar nu. S-a intamplat o singura data la inceput, in primele zile. Ca sa nu zic ca n-a existat. Insa mi-am dat seama ca nici eu nu eram in prea mare forma, adica nici eu nu-mi doream in mod deosebit sa se intample.Abia aseara, cand el, cam turmentat, mi-a explicat ca e foarte stresat si ca pur si simplu nu-i vine, mi-am dat seama ca de fapt ceea ce mi-a lipsit in tot timpul asta nu a fost sexul ci afectiunea. Sex … I can have that anytime. Nici macar nu-mi fac probleme ca n-ar fi asa. Daca vreau sex, I go get it fara probleme. Cand vine vorba insa de afectiune, e tare complicat. Nimeni nu-mi da afectiune asa din prima. Si el a zis la fel, ca-i lipsea afectiunea. Practic ne era dor unul de altul prin ceea ce ne oferim unul altuia: love&kindness. E genul ala de iubire mentala pe care nu o pot descrie si despre care mi-e greu sa vorbesc, nu e deloc spectaculoasa nici de emfaza, e ceva rezidual:).Asa ca o sa ma despart de el cu inima-mpacata ca totul e ok. After all, chiar daca si-o trage cu o mie de gagici, insa cand e cazul se intoarce la mine si ma iubeste … cred ca e ok. Pentru ca si eu cam la fel fac. Nu iubesc pe nici unul din cei pomeniti pe acest blog pana acum. Insa imi serveau unor…. scopuri.