…and justice for all

Sunt convinsa ca in dragoste sunt o fiinta cam nedreapta. Ca mi-e greu sa-mi recunosc greselile si sa admit ca “suntem chit”. Povestea e incurcata ca o telenovela…. guatemaleza. Sau mexicana. Si intr-o relatie e mereu complicat. Intotdeauna se vor gasi o mie de aspecte de comentat si de disecat. Si o mie de “what if”. Incurcatura mea e si mai mare pentru ca relatia asta e la distanta. I mean… am fost impreuna mai putin decat separati.6 luni impreuna, 9 luni separati. In astea 9 luni am reusit sa trecem prin toate etapele. El sa-si gaseasca o fata pe care sa o placa enorm. Eu sa-l gasesc pe blue-eyes. Sa vina Craciunul si sa ne simtim rau unul fara altul. Eu plec din tara. El totusi ma suna. La revelion am vorbit de doua ori. O data cand a fost revel la mine, o data cand a fost la el. Prin octombrie voiam sa vin la el de sarbatori. Si n-a vrut. M-a socat cu faza “pai nu stabiliseram ca vii in primvara?” desi eu stiam cu siguranta ca nu stabiliseram deloc asa. Dupa sarbatori am simtit ca putem comunica mai bine.. Ca a revenit oarecum la mine. Si ca eu am revenit la el. Pentru ca si la mine si la el se intampla la fel. Adica flirt, petreceri, nebunie. Insa nu am dus nimic pana la capat. Pana la acel moment in care unul din noi sa zica gata, pana aici a fost, eu renunt la relatia asta. Pana una alta nici la mine, nici la el nu s-a legat nimic.Deci ar trebui sa ma simt ok si sa zic ca viata a fost corecta cu mine la faza asta. Ca nu am de ce sa ma plang. Ca eu si el suntem chit. Dar NU. Eu ma intristez, imi vine sa plang, sunt geloasa, caut profile de fete, colege d-ale lui, care s-ar potrivi cu descoperirea mea din august:(.Cred ca sunt geloasa pentru ca el a fost primul. Pentru ca, la nici 2 saptamani dupa ce a plecat (timp in care eu incercam sa ma adaptez cu noul stil de viata si plangeam dupa el), a scris unui prieten ca ii place de o fata. Insa ca din pacate a apucat sa spuna la lume despre mine… si cam nasol.In momentul in care aflam toate astea, eu eram deja oarecum prinsa de blue eyes. Si din cauza asta mi se parea ca nu ma afecta prea mult. Insa nu am putut, nu am avut curajul, la telefon sa-i spun ca as vrea sa ne despartim. Pur si simplu.Si in felul asta a trecut vremea si pana la urma am ajuns tot impreuna. Numai ca el vrea sa mai stea plecat inca 2 ani. Rezist 2 ani fara el? Rezist 2 ani fara un om zi de zi langa mine? Rezista relatia asta si asa destul de tulburata?Asta ma face trista, dragul meu…