…and justice for all

Sunt convinsa ca in dragoste sunt o fiinta cam nedreapta. Ca mi-e greu sa-mi recunosc greselile si sa admit ca “suntem chit”. Povestea e incurcata ca o telenovela…. guatemaleza. Sau mexicana. Si intr-o relatie e mereu complicat. Intotdeauna se vor gasi o mie de aspecte de comentat si de disecat. Si o mie de “what if”. Incurcatura mea e si mai mare pentru ca relatia asta e la distanta. I mean… am fost impreuna mai putin decat separati.6 luni impreuna, 9 luni separati. In astea 9 luni am reusit sa trecem prin toate etapele. El sa-si gaseasca o fata pe care sa o placa enorm. Eu sa-l gasesc pe blue-eyes. Sa vina Craciunul si sa ne simtim rau unul fara altul. Eu plec din tara. El totusi ma suna. La revelion am vorbit de doua ori. O data cand a fost revel la mine, o data cand a fost la el. Prin octombrie voiam sa vin la el de sarbatori. Si n-a vrut. M-a socat cu faza “pai nu stabiliseram ca vii in primvara?” desi eu stiam cu siguranta ca nu stabiliseram deloc asa. Dupa sarbatori am simtit ca putem comunica mai bine.. Ca a revenit oarecum la mine. Si ca eu am revenit la el. Pentru ca si la mine si la el se intampla la fel. Adica flirt, petreceri, nebunie. Insa nu am dus nimic pana la capat. Pana la acel moment in care unul din noi sa zica gata, pana aici a fost, eu renunt la relatia asta. Pana una alta nici la mine, nici la el nu s-a legat nimic.Deci ar trebui sa ma simt ok si sa zic ca viata a fost corecta cu mine la faza asta. Ca nu am de ce sa ma plang. Ca eu si el suntem chit. Dar NU. Eu ma intristez, imi vine sa plang, sunt geloasa, caut profile de fete, colege d-ale lui, care s-ar potrivi cu descoperirea mea din august:(.Cred ca sunt geloasa pentru ca el a fost primul. Pentru ca, la nici 2 saptamani dupa ce a plecat (timp in care eu incercam sa ma adaptez cu noul stil de viata si plangeam dupa el), a scris unui prieten ca ii place de o fata. Insa ca din pacate a apucat sa spuna la lume despre mine… si cam nasol.In momentul in care aflam toate astea, eu eram deja oarecum prinsa de blue eyes. Si din cauza asta mi se parea ca nu ma afecta prea mult. Insa nu am putut, nu am avut curajul, la telefon sa-i spun ca as vrea sa ne despartim. Pur si simplu.Si in felul asta a trecut vremea si pana la urma am ajuns tot impreuna. Numai ca el vrea sa mai stea plecat inca 2 ani. Rezist 2 ani fara el? Rezist 2 ani fara un om zi de zi langa mine? Rezista relatia asta si asa destul de tulburata?Asta ma face trista, dragul meu… 

back

Nu, n-am uitat de blog. N-am mai scris ca nu am avut net acasa. Adica nu am avut calculator, apoi nu am avut net, si tot asa. Dar acum m-am intors cu povesti noi. Am pus melodia asta desi postul asta nu are mare legatura cu ea. Imi place mie foarte mult. Mi se pare o declaratie de iubire foarte romantica, fara sa fie gretoasa si siropoasa. Ma incanta. Si probabil ca o ascult cu speranta ca se va gasi cineva in lumea asta care sa ma gandeasca in felul asta. Si la care eu sa reactionez, sa fiu happy about it.

Blue-eyes isi continua intre timp evolutia SF in viata mea. Continua cu complimentele la telefon, chiar m-a invitat la ceai intr-o seara, lucru care nu s-a intamplat, desigur, ca asa e la el, trec cam vreo doua-trei luni pana pune in aplicare planul diabolic pe care-l cocleste in mintea aia. Prietena mea concurenta isi doreste inca sa fie cu el, dar totul e la nivel de dorinta general probabil si de faptul ca acum colaboreaza indeaproape. Ma rog…. sa fie la ei acolo.

Eu… sunt in deriva. Aseara cred ca am facut o greseala. Nu stiu sigur daca e o greseala pana luni cand ma duc la munca si vad cu reactioneaza el la mine. Da, pai mereu e un el implicat… ce naiba. Cu care s-au intamplat niste treburi. Misto. Mi-a placut. Mi-a facut bine (fizic si psihic). Insa nu sunt aaaaabsolut deloc implicata emotional. Zici ca sunt de piatra. De gheata. Undeva in mine cred ca am incercat sa domolesc pasiunea ca sa nu cad singura in propria capcana. Si acum m-am “racit” de tot. Dar asta e de bine, nu e de rau. Adica… nici eu nici el nu vrem complicatii. Iar ceea ce mi-a placut a fost faptul ca am putut, fara oprelisti, sa fiu tandra, si el la fel, chiar daca nu ne iubim. Am vrut asta, pentru ca imi lipseste: sa daruiesc din mine.

Sper totusi sa fie totul ok. Si sper, pana la urma, sa gasesc putina liniste in viata asta. Cam atat.