Dupa cum spuneam in postul trecut, am fost detasata sa “salvez” ceva. Well, azi am avut ocazia sa fiu transportata de blue eyes himself catre locul misiunii mele. Practic, am avut o ora impreuna. In care am vorbit despre munca. Despre faptul ca el a vrut/sfatuit ca eu sa fiu acolo unde sunt acum. Mi-a zis din nou ca suntem buddies, genul ala de buddies care-si spun lucruri care nu mai trebuie repetate altora. Si mi-a luat o ciocolata, pranzul meu de astazi.
Ciudat lucru, nu am mai reactionat nasol la el. M-am purtat natural. Chiar foarte. Tovaraseste asa. Pentru ca alta solutie nu aveam. Pentru ca chimia dintre noi s-a dus, mi-am dat eu seama, sau eu nu mai sunt in acea dispozitie care sa ma faca available. Insa tot nu am aflat de ce m-a vrut aproape de el:), sau poate interpretez eu gresit toata faza asta.
Dar da, asta era vestea: am devenit imuna la el. Poate ca e mai bine. Imuna in sensul in care nu mi-l mai doresc, nu mi-l mai imaginez cum ma saruta sau cum ar fi sa ma ia in brate. Inca nu sunt imuna la primul contact cu el, tot imi mai tremura mainile.
E asa un personaj blue eyes asta… n-am vazut ca el.
