he’s back

mda.. pai n-am ce sa fac si eu in viata asta si se pare ca vocea e o tema recurenta. De curand am fost detasata pentru cateva ore pe zi la un alt departament, sa ajut lumea p-acolo. Bravo. Mai multa munca pentru mine, si asa nu era de ajuns. In bufetul “local”, dimineata, la tigara, incercam sa ma reculeg si sa-mi dau seama ce am de facut. Si aud…. Vocea in spatele meu. Mainile au inceput sa-mi tremure de zici ca vazusem vreo fantoma. Vorbea linistit la telefon. M-a vazut si mi-a trecut mana prin par, m-a ciufulit mangaietor. S-a intors si mi-a dat o guma de mestecat. Am vorbit putin, ma privea iscoditor de parca era prima data. M-a sunat mai tarziu cu un pretext pueril doar ca sa-mi spuna ca arat bine. Peste vreo cateva ore l-am rugat sa ma duca si pe mine “acasa”, adica la biroul meu care e in alta parte a orasului. Dar n-a fost sa fie, s-a gasit alt coleg mai rapid si cu mai putine responsabilitati. Dar nu e timpul pierdut nici pentru excursia asta, am misiunea de salvare timp de doua saptamani.

Am I falling back in love? de fapt, into passion. Nu stiu. Stiu doar ca efectul e acolo, inca exista. Inca imi provoaca un gol in stomac, inca ma face sa-mi pierd firea si sa incerc din rasputeri sa fiu coerenta.

Vorbeam deunazi cu cineva despre el, erau chestii de munca mai ales, dar omul asta (de fapt, Mr Kiss) mi-a zis despre blue eyes ca “si-a construit ziduri inalte intre viata lui privata si restul”. Poate d-aia are o problema cu femeile, continua el, n-are timp de ele sau poate inca nu si-a gasit egalul. Speranta tot de la el a venit: chiar daca si-a facut o parere gresita despre tine, intotdeauna este loc de intors. E mai greu, dar exista. Trebuie doar sa vrei.

Era ciudat sa vorbesc chiar cu omul asta care ma vrea despre un altul pe care il vreau. Simteam ca e unfair si ca nu are sens sa intru in detalii. Oricum nu stie mai nimic despre mine, nici nu avem cand sa vorbim pentru ca niciodata nu suntem singuri, cred ca se teme de asta.

Sunt curioasa totusi despre aceste doua saptamani. Sunt convinsa ca nu il voi vedea asa de des, dar nu sunt convinsa ca nu voi umple noi pagini in acest blog cu diverse lamentari, Pentru ca de data asta ma astept sa fiu dezamagita. Din nou.

in seara asta m-am ratacit din nou

Pai da, asa-mi trebuie… Nu as mai fi avut de ce sa ma gandesc la blue eyes si chiar ar fi fost wise sa nu o mai fac. Insa aparea subtil in gandurile mele matinale, cand de obicei pisica e iubareata si are chef de mangaiat. Si in cele dinaintea somnului, se amesteca printre cele de la munca, insa el e cumva legat de munca si atunci cred ca avea un motiv sa apara.

Prostia e ca in seara asta am iesit la o bere linstita cu prietenii. E sambata, erau doua cupluri si eu, cam a cincea roata la caruta, dar hai, treaca, prefer sa ies decat sa lancezesc in casa. Si fix cand am intrat, pe hol, cautand o masa libera, dau nas in nas cu el. Din nou nod in stomac. Din nou stare aia parca de lesin din care nu-mi amintesc prea multe dupa. Nici acum nu-mi dau seama exact cum am reactionat, ce i-am zis, cum l-am privit sau nu (am impresia ca atunci cand am dat cu ochii de el l-am evitat, i-am evitat privirea). Stiu doar ca era vesel iar mie imi venea sa-i scot ochii cu o fraza gen “si zici ca nu iesi sambata in oras, hmmm?”. Iar m-au atacat sentimentele contradictorii (”omg, cat e de misto!” si “frate, ce proasta am putut sa fiu!”) si pentru jumatate de ora n-am mai fost eu. Cineva din grup a observat ca m-am cam inrosit. Si apoi am vrut sa stiu cu cine era, daca era cu concurenta sau nu, daca nu cumva a plecat la scurt timp dupa ce am venit eu… Urmaream cine intra la baie la fete, poate recunosc vreo silueta, sa ma lamuresc si eu. Dar nu… so am ajuns acasa tot cu gandul la el.

Cam trista sunt acum. Probabil ca, intr-un fel sau altul, mi se parea imposibil esecul acestei relatii. Mi se parea ca we’re meant to be together si ca pur si simplu nu aveam cum sa ratez chestia asta. Am luat-o ca pe o infrangere personala, insa nu pot totusi, rational, sa nu gandesc si ca it takes two to tango. Si daca omu nu a vrut, eu ce sa mai fac.  Dar tot imi pare rau. Chiar cred ca ar fi fost misto pentru amandoi. Presupun ca aici intervine si hiba lui de a-si face o parere prea repede despre un om si de a nu renunta la ea foarte usor. Cred ca pe mine m-a categorisit gresit si oricum nu am avut ocazia sau tupeul sa il las sa vada altceva.

Well, oricum nu mai conteaza. Ma duc sa mai citesc si eu ceva. Gen “Femeia care asteapta” - misto carte, inca nu am terminat-o. A fost cu dedicatie pentru mine:).

2008

M-am luat cu tot felul de chestii, in special cu viata asta, si n-am mai scris. Dar acum am ce sa povestesc:). Omu’ de care vorbeam in postul trecut la fel de ciudat se poarta, din nefericire pentru mine. Adica mi-a trimis sms de Craciun, ne-am vazut pe 30 decembrie dar nu doar noi doi ci impreuna cu alte doua cupluri, oameni prieteni cu el, nu tu sms de Anul Nou si ne-am vazut la munca acum pe 4 ianuarie. Cand ne-am zis reciproc “La multi ani!”, eu i-am zis ca sunt nervoasa si el a zambit. Si atat. Mi se pare cel putin weird, insa prefer sa-l las in pace.

Pe 31 am vorbit cu alinush si-i povesteam de cei “tres reies magos de mi vida”: blue eyes, C. si Mr. Kiss. Nici unul dintre ei nu e in stare sa fie cu totul ceva pentru mine. Toti sunt intr-un stadiu de vesnica incipienta si flirt (bine, eu cred ca, de fapt, toti trei au prietene. Despre C. stiu sigur ca are).

In fine:). Pe 28 Blue eyes a zis ca si-a amintit de ziua mea si a vrut sa ma sune. I-am spus ca oricum nu aveam roamingu activat, m-a intrebat pe unde am fost, i-am aratat cateva poze si mi-a telefonat cateva ore mai tarziu pe interior cu texte gen “esti foarte fotogenica” si “ma bucur ca te cunosc” (!!!) - asta din urma m-a lasat fara replica, ce cacat poti spune la asa ceva?! Pe 2 ne-am intalnit din nou, eu cam mahmura, el foarte vesel, mi-a zis “La multi ani”, iarasi o discutie despre cifre cum ii place lui si atat. Ne purtam ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si parca tindem sa o luam de la inceput. Weird.

In noaptea de Revelion C. a venit sa ma vada. Nu ne-am mai vazut de vreo 4 ani in noaptea de Revelion. That made me happy.

Si acum 2008 resolutions:

- vreau sa invat sa inot

- vreau sa calatoresc foarte mult

- vreau sa invat sa cant la vioara

- vreau sa fac echitatie, imi plac caii la nebunie

- vreau sa pot sa-mi renovez casa de la tara si sa ma duc acolo mai des

- vreau ca anul asta sa ma sarbatoresc de ziua mea pe alt continent

- vreau sa am o masina (si pentru asta un carnet de sofer, of course)

- cred ca inca il vreau pe nemernicu, nenorocitu, porcu, marlanu de blue eyes.