Rataciri de moment

calator in timp

Arhivă pentru decembrie, 2007

Live and let live

Scris de sandria pe decembrie 18, 2007

Bine, as putea sa ma declar cu totul vindecata si in afara sferei de influenta a domnului X, care timp de 2 luni mi-a facut viata interesanta, sa spunem. Ieri l-am vazut, am coborat vreo 5-6 etaje impreuna si asa de urat i-am raspuns, asa de cu ura i-am vorbit de ma miram de mine (si el cred ca a zis in sinea lui “god, bine ca am scapat de nebuna asta ca nu stiu ce ma faceam”). Problema era ca ma simteam rau si fizic si psihic, nu-mi dau seama de ce. Sau poate ca am o oarecare idee, insa nu cred ca asta e tot. Chiar nu cred. Plus ca aratam absolut horror. Groaznic! Nu stiu cum am putut sa ies asa din casa. Da, ma rog, asta e, cacat se intampla.

Ce ar fi putut sa genereze starea rea ar fi putut fi de fapt prostia si inconstienta mea, sau mai bine zis o amestecatura intre dorinta de afectiune si ego. Se intampla ca la mine la munca (stau mult acolo, d-aia toti oamenii vin din sfera asta…stiu, e trist) sa existe oameni pe care la inceput i-am urat pentru ca-mi pareau rautaciosi in mod gratuit. Pentru ca apoi sa descopar ca nu sunt chiar asa. Eh, omu’ asta de care vreau sa va vorbesc e din categoria asta. Si in timp, mai ales in ultimul timp, ne-am cam apropiat asa, plus ca imi dadeam seama ca ma place. Da nici chiar in halul in care a dovedit-o vinerea trecuta! Am fost la un party amandoi si am stat mult de vorba de una de alta, el foarte mult despre mine si despre cat de minunata sunt eu…. Ceea ce m-a flatat evident, ca vorbea frumos omu’. Pe de alta parte a intuit de ce fel de partener am eu nevoie, ce vreau sa-mi ofere si asta m-a incantat pentru ca parea exact genul care sa-mi ofere lucrurile astea.

DAR…  este cu mult mai mare ca mine si asta se vede mai ales in felul in care arata, vorbeste.. Este un om foarte misto insa nu m-as vedea alaturi de el tocmai pentru ca mi se pare ca fizic nu ne potrivim deloc. Dar mi-a placut sarutul.. si felul protector in care ma inconjoara. Si acum, dilema: ce primeaza intr-o relatie? Ce ar trebui sa primeze? Ar trebui eu acum sa las orice fel de superficialitate d-asta la o parte si sa fiu cu el pentru ca ma simt bine cu el (cel putin asa cred) sau ar trebui sa nu fac nimic pentru ca, daca nu ma simt bine cu el in prezenta altora, sau ma simt stanjenita, asta nu poate duce la nimic bun? Sau astea sunt toate niste prejudecati in mintea mea si ar trebui sa fac pur si simplu ceea ce simt?

Problema mea e ca nu vreau sa-l ranesc. Deloc. Imi pare un om mult prea sensibil, care simte lucrurile foarte profund, si nu as vrea cu nici un chip sa-i fac rau. Si poate ca ar fi trebuit sa ma gandesc la toate astea inainte. Inainte sa stau prea mult cu el, inainte sa beau cele trei cocktailuri cu vodka si apoi sa vreau (pentru ca am si vrut) sa ma sarute. Nici nu am apucat sa-i zic prea multe despre mine. Iar in zilele care au urmat am iesit la masa seara cu el si un prieten de-al lui (deci tot nu putea vorbi) si apoi nimic. Nici un telefon, nici un semn, nici macar in pauza de tigara nu ne-am mai nimerit impreuna, si deci…nu stiu ce sa fac. Plus ca eu cred ca a povestit toata tarasenia cu noi unor colegi mai apropiati de el si asta ma face sa ma simt si mai rau!

In fine :( cred ca trebuie sa iau taurul de coarne, sa-l sun si sa stabilim si noi o intalnire in care sa stam de vorba. Ca asa e frumos intre oameni.

Publicat în Variatii pe aceleasi teme | Tagged: | No Comments »

AA

Scris de sandria pe decembrie 10, 2007

Ar trebui sa incep postul asta cu “au trecut 8 zile de cand nu l-am vazut” la fel cum cei de la AA spun “au trecut 8 luni de cand nu am mai baut”. Cam asa ma simt, in convalescenta dupa o boala sau, mai bine, inca in programul de recovery dupa o dependenta adanca. Nu regret dependenta, nu a facut decat sa starneasca in mine sentimente si senzatii uitate (care, de altfel, au fost destul de misto si laudate la momentul respectiv). Dar ca orice dependenta, imi face rau. Mi-a facut rau, pardon. Azi alinush m-a intrebat cum mai sunt, adica inca mai sunt afectata de ceva… Si i-am spus ca sunt ok, destul de sigura pe mine, insa nu am putut sa spun I’m over it. Inca nu stiu daca e asa. Sper doar ca pauza asta intensa sa-mi foloseasca.

Ma bucur doar ca pot sa ma concentrez la treaba mea fara sa mai am in jur chestii care ma disturba. Nu pot sa uit momentele alea cand intram in birou tulburata profund, cand trebuia, juma’ de ora, sa fac orice pe pilot automat ca sa-mi revin. Nu pot uita nici momentele de agonie (cam de cand a aparut mneaei in peisaj), insa acelea sunt motivul pentru care mi-am dorit sa ma rup de tot si sa-mi revin.

Si se pare ca pana la urma nu a fost nevoie de nici un altul care sa ma “ajute” la treaba asta, am facut-o singura, time was on my side.

Mai sunt 12 zile pana la calatoria in Iberia. O sa am 5 zile in care o sa-mi umplu capul cu prea multe ca sa mai conteze mizeriile de acum.

Publicat în Reveniri | Tagged: | No Comments »

ce tie nu-ti place…

Scris de sandria pe decembrie 8, 2007

Imi pare rau ca sunt rea. Nu vreau sa fiu rea, nici macar rautacioasa, insa nu ma pot abtine, sincer.

“Prietena” mea a ajuns in sa simta ce simteam eu atunci cand am pornit acest blog. Doar ca eu nu cred ca ea poate sa scrie despre asta decat foarte putin. Si a facut-o cu destula patima, pentru ca in felul asta am aflat ce simte. Are exact aceleasi simptome, ceea ce-mi dovedeste ca ‘mnealui nu se dezice deloc, ceea ce-l face si mai nasol decat credeam ca e. In acelasi timp nu am putut sa-mi stapanesc… satisfactia. Si pentru asta ma consider rea. Stiu prin ce trece ea acum, I’ve been there, insa ea e cea care nu a tinut cont de mine (si stia ca ar trebui sa o faca), asa ca feelingul meu acum e ceva de genul “asa-i trebuie”. Pe de alta parte, reactia ei de ieri, de genul “fuck you”, m-a uns pe suflet, cred ca spus ceea ce eu nu am avut tupeu sa spun:)). Insa azi vad ca o da la intors, probabil ca e in acea stare de love-and-hate si cred ca nu vrea sa-l supere….saracu’:P.

All in all, e posibil si ca eu sa ma “bucur” degeaba, insa ideea e ca acest personaj, odata cunsocut, e bine de evitat. Poate ca ar trebui sa duplicam poza lui si sa o trimitem tuturor femeilor din lume, ca sa stie toate la ce sa se astepte cand dau nas in nas cu inamicul.

Publicat în Variatii pe aceleasi teme | No Comments »

discutii

Scris de sandria pe decembrie 6, 2007

Desi nu a fost cea mai buna zi din lume, totusi am ras azi cum nu mi s-a mai intamplat demult. Iata de ce:

C: am aflat ca Leonardo (Davinci, n.m.) si-o tragea cu ucenicii lui

Eu: da, stiam asta

C: pai normal, ca doar tu esti pe mondenitati. Tu stii totul despre sexul tuturor oamenilor. Daca te-as intreba acum cat o avea publius ovidius naso sigur stii.

Eu: mai mare decat Cicero

C: nu cred. Ca d-aia i se spunea naso. Si stii vorba aia: cum e naso e si peniso

Eu: looooooooooool :))))))))))))))

C: si in plus cicero o avea medie. Ca la gradele de comparatie: cice e mica, cicero e medie si cicerone e mare. Ca un fel de terente

Eu: looooooooooooooooooooooooooool :)))))))))))))

Colegii evident se tot mirau si se intrebau cine ma poate face sa rad in halul ala, eram toata rosie, mai sa pic sub birou, doamne cum poate sa fie omul asta. Din ce in ce mai des ma intreb ce-a fost in capul meu de m-am despartit de el. Cred ca e singurul care a fost in stare sa ma tina langa el 5 ani (si m-ar mai fi tinut cred daca nu dadea cu mucii-n fasole nitel), cu care am avut starea aia febrila de la inceput, flirtul si privirile fixe, fluturii in stomac, scrisorile, nebunia… Singurul despre care si acum cred ca e omul MEU, sau ca ar fi putut sa fie. Dar sunt optimista si spun, precum Forest Gump, life is like a box of chocolates….

Publicat în Variatii pe aceleasi teme | No Comments »

in the mood for love

Scris de sandria pe decembrie 4, 2007

Tocmai am vazut filmul. Si am inteles in final de ce prietenul meu (ala cu care eram amica, apoi n-am mai fost, iar acum nu stiu ce mai suntem, sa-i zicem S.) mi-a povestit de faza de la final a-propos de acest blog. Pe care nu-l citeste nimeni niciodata pentru ca nu am vrut eu.

Se spune ca, in trecut, oamenii care aveau un secret mare si care voiau ca nimeni sa nu afle acel secret mergeau in munti, faceau o scorbura intr-un copac, spuneau secretul in acea scorbura si apoi o acopereau cu pamant.

Prima data cand am auzit povestea asta nu intelegeam ce legatura am eu… Pana cand S. mi-a explicat ca el asa vede blogul asta. Ca o scorbura in care eu “spun” secretele mele, pe care apoi o astup cu pamant. Si sunt sanse ca, intr-o zi, cineva sa vina si sa dea pamantul la o parte. Asta nu stiu daca e bine sau rau. Poate ca eu vreau ca secretele mele sa ramana ale mele. Sau poate ca, daca e cine trebuie, atunci ma bucur sa afle totul.

Pana la urma sunt doua motive, cred, pentru care scriu blogul asta. In primul rand e intr-adevar “scorbura” mea, locul in care scriu tot ce nu pot sau nu vreau sa spun altcuiva. In al doilea rand, daca tot vreau sa ascund ceva, cea mai buna tactica e sa pun acel ceva la vedere. Blogul e public. E personal, insa e public, oricine poate sa-l gaseasca. Si sa-l citeasca.

Cred ca pot in acest moment sa ma declar daca nu vindecata, macar in convalescenta. Pentru ca pur si simplu asa simt. Si pentru ca ma asteapta o luna frumoasa. Sunt intr-adevar cam singura:). Si cred ca nimeni nu intelege cata dreptate avea Saint Exupery cu domesticirea. Pana si in “In the mood for love” tot vorba de domesticire e pe undeva. Ca in orice fel de relatie. Jos palaria Saint-Ex!

Publicat în Variatii pe aceleasi teme | Tagged: , , | No Comments »

revelatie

Scris de sandria pe decembrie 3, 2007

Am avut din nou un weekend furtunos. Am muncit si in weekend, din proprie initiativa si pentru ca aveau nevoie de mine. Si pentru ca seara am petrecut ca la nebuni. Aseara am fost din nou in oras, la o alta petrecere, foarte dragutz, desi acolo m-am intalnit iar cu “prietena” mea. Insa a plecat repede, o fi primit si ea un sms urgent.

Revelatia a venit azi, dupa o discutie cam ciudata cu C., probabil era putin gelos pe povestile mele de weekend. A revenit asupra subiectului cu o fata care ii place dar nu pentru romance, e alta de asta data, insa ce conteaza, subiectul e acelasi. Si povestind el asa cum fetii i se lumineaza fata cand il vede, cum nu vede pe nimeni in afara lui… si cum el nu vrea nimic cu ea decat sa i-o traga o data, hai de doua ori, sa scape de starea asta halucinanta pentru ea… mi-am dat seama ca si eu eram in aceeasi situatie. Si eu eram la fel ca fata asta cumva, nu cred ca aratam chiar asa pe fata ca sunt in limba dupa el, insa au fost momente cand am fost extrem de available. Si, de fapt, s-a intamplat exact ce trebuia si ce-si dorea. Fara sa-mi dea explicatii, asa cum a zis ca face mereu, am reusit sa scapam de chimia aia care.. nush de ce il deranja. SI trebuia, musai, sa o consume. A consumat-o, insa in acelasi timp a consumat si orice fel de relatie dintre noi. Pentru ca acum chiar mi-ar fi extrem de greu sa am incredere in el si sa pot gandi ceva personal in legatura cu el. Prefer sa nu-l mai vad. Am fost happy azi ca nu l-am vazut. Si cred ca nici zilele urmatoare nu-l voi vedea. Insa discutia cu C. m-a lamurit interior ca sa zic asa, pur si simplu m-a facut sa inteleg ce era in capul lui si ce s-a intamplat de fapt. Si acum, ca am inteles, m-am calmat.

Urmeaza 2008. Se spune ca e un an in care eu-s vedeta. Si incepe in curand. Abia astept:).

Publicat în Reveniri | No Comments »