o noua ratacire?

Zilele astea am avut o gramada de treburi de facut. Am ajuns acasa mereu extenuata dar incapabila sa dorm pana catre miezul noptii. Ascult Manu Chao pe repeat si visez cu ochii deschisi. Evident ca zilele astea am visat si la ce nu trebuie:(. Pentru ca fara sa vreau am avut de-a face cu el si chiar intr-o seara am avut un episod destul de ciudat. Eram extrem de stresata, aveam nevoie sa ma ajute cu ceva si ma lua la misto. Am plecat de la el din birou tipand de nervi. A venit dupa mine repede: hai ma, glumeam, ce naiba?! I-am spus ca nu e momentul si probabil ca aveam asa o fata suparata ca a simtit nevoia sa ma ia in brate o secunda. Si acum ma bantuie momentul asta. Si apoi vocea aia a lui de miercuri, n-o sa scap niciodata de obsesia asta, sincer. Am impresia ca o sa raman mereu agatata de omul asta orice-ar fi, probabil ca in orice moment al vietii mele din viitorul apropiat voi fi gata sa-i raspund in vreun fel la orice gest. Ceea ce ma bucura oarecum e ca, datorita acestei “legaturi”, am socializat cu oamenii in biroul ala cu care acum nu mai am probleme in a comunica (si de multe ori chiar am nevoie de ei).

Pana la urma chiar nu stiu ce se va alege si de toata treaba asta. Ma tot intreb ce voi face in momentul in care chiar va aparea cineva. Un baiat concret, real, palbabil, cu care sa vreau/pot sa am o relatie. E posibil ca atunci sa simta si sa revina si sa ma zapaceasca din nou. Si sa trebuiasca sa aleg sau sa ma complac in flirtul asta ciudat. De fapt, zilele astea nu mai flirtam deloc, abia daca ma vede cand vin sau cand plec, si nici nu conteaza, am atata treaba incat nu e nevoie (zise ea cu jumatate de gura).