Am avut din nou un weekend plin. Sunt incantata de cele cateva carti cumparate azi, de aproape toata colectia Republik, de cum imi sta cu noua freza, de petrecerea Veronicai, de faptul ca in seara asta m-am plimbat singura prin oras si a fost misto. Incep sa ma simt bine cu mine, cred ca asta e cel mai important. Si ca incep sa-l uit.

Cu toate astea, o ramasita mai e p-acolo pe undeva, ma gandesc ca daca ma avant intr-o relatie noua si el va reveni, o sa fie cam aiurea. Pentru ca-mi voi dori, cred, sa consum ce a ramas de consumat intre noi. Si probabil ca, daca asta nu se va intampla, va ramane undeva in mine intrebarea asta: cum ar fi fost daca…? Nu stiu daca va exista ceva care sa ma faca sa scap de ramasita asta. Poate doar, asa cum am mai zis, un om care sa-l egaleze. Si cum un asemenea personaj e destul de greu de gasit (sau cel putin asa-mi imaginez), in momentul asta am o urma de indoiala in  mine. Nu vreau sa ranesc pe nimeni. Nu vreau sa fac greseli. As vrea doar sa am alaturi un om care e in stare sa-mi ofere afectiunea de care am nevoie si, in acelasi timp, libertatea de miscare. Eh, om trai si-om vedea:).