the voice in my head
Scris de sandria pe noiembrie 7, 2007
Incep sa-mi revin. De tot, cred. De fapt cred ca ma imunizez la orice sentiment, asta nu e musai bine, dar cred ca altfel nu stiu cum sa o fac. Asa ca devin de gheata, macar stiu o treaba. Bine, in actiuni nu sunt chiar asa de gheata:). O dovedesc zilele astea cand m-am tot ciocnit de ‘mnealui pe hol sau la mancatorie. Nu am fost excesiv de prietenoasa, insa nici dusmanoasa. Presupun ca am fost cam cum eram inainte, acum insa cu un pic mai multa incredere. Azi chiar mi-am permis un gest mai familiar, i-am dat un bobarnac:)). Dar asta dupa ce avusesem o discutie mai pe la pranz extrem de profi asa. Cifre si dedesubturi. Am impresia ca atunci cand sunt extrem de ferma in afirmatii ma simt mult mai bine cu mine in relatie cu el. Ma simt deloc intimidata, mai sigura pe mine. Nu vreau sa tradez nicicum ce e in mine. Pentru ca in curand nu va mai fi nimic.
Cu toate astea nu pot scapa de vocea lui. Ma urmareste, imi doresc sa o aud oricand, in orice fel. O recunosc imediat. O aud de la departare. Ma invaluie pur si simplu. As vrea sa-mi citeasca o carte si sa-l inregistrez. In felul asta cred ca as fi multumita (inca ma mai gandesc ce carte:)); daca tot nu pot sa-l am, macar vocea aia dementiala sa ramana cu mine.
