niste soare
Scris de sandria pe noiembrie 4, 2007
Azi e soare afara. Nu stiu inca daca e foarte frig, insa e soare si asta ma incanta. Incep parca sa-mi revin dintr-o nebunie care m-a tinut destul, cam doua luni asa, doua luni din viata mea in care as fi putut face multe altele. Vineri nu l-am vazut, nu l-am auzit, nu l-am cautat. Nu am vrut sa stiu de el. Si de fapt, dupa gestul ala absolut oribil de saptamana trecuta, nici nu mai imi doresc altceva de la el
Chiar ma gandeam de dimineata ca nu ma asteptam la asa o supriza neplacuta. Imi parea cu totul altfel inainte sa iesim prima data in oras. Parea un tip destul de constant, un om care se tine de cuvant, ba chiar un om care se enerveaza foarte tare atunci cand altii nu se tin de cuvant (iar asta nu e o parere, it’s a fact). Cu mine in schimb a fost tot ceea ce el pare sa urasca la munca. Un om care nu se tine niciodata de cuvant, deceiving, nepasator, crud. Mi se pare fantastica dualitatea asta asa de antagonica. Poate ca adevarul e undeva la mijloc totusi.
Asa ca incerc sa ma indrept spre zile mai bune. Problema e ca am ramas cumva agatata de el si mi-e greu sa ma declar deschisa spre orice alta posibilitate. Se citeste pe mine, se simte cred, ca nu sunt inca pregatita pentru nimic nou. Pentru ca pe fundal exista un proces in derulare. Un render care dureaza cam mult, ar trebui schimbat naibii procesoru, poate asa ajung undeva si eu. Dar asta tot incerc sa fac zilele astea. Sa ma obisnuiesc cu alti oameni. Din pacate nu prea-mi iese. Vineri seara am ajuns intr-un club unde nu-mi placea nimeni, toti erau niste pustani, aia cu care eram erau niste penibili (desi era un baiat de parea ca ma placea) asa ca am fugit acasa putin dupa miezul noptii ca sa nu mai zica mama ca sunt “distrusa”. Cum sa gasesc pe cineva in conditiile astea? Si chiar pe cineva semnificativ…. In fine, ma duc sa mananc ceva, poate-mi vine mintea la cap.
