sa (ne) revenim
Scris de sandria pe octombrie 11, 2007
N-am mai scris de o mie de ani parca. Asta pentru ca nu m-am mai simtit atat de … ratacita. Dar sa o iau de unde am lasat-o, ca sa am si eu un blog coerent, nu de alta.
Luni: avand in minte regulile scrise mai jos am fost extrem de intepata si rece. Cu greu m-am abtinut sa nu fac in asa fel incat sa-l vad. Spre seara ne ciocnim pe hol, plecam amandoi in acelasi timp. Ma indrept injurand spre statia de autobus cand… supriza…ma suna! Ca ce fac. Ca .. m-ar fi dus el acasa! (Ha, ce idee, cum de nu mi-a venit mai devreme!). Dupa ce am tipat nitel la el, am zis ca-l astept. Ajunsa acasa, am coborat repede, sa nu cumva sa ma molipsesc iar de vreun flutur in stomac acum ca tocmai plecasera! Ei, as, ti-ai gasit! Revine mnealui cu un telefon si niste complimente foaaaaarte misto. Plus promisiunea ca se va repeta figura.
SI sa vezi supriza: s-a repetat! Unfuckingbelievable, dar a reusit sa fie constant in treaba asta, sa ma duca pe mine home every night de la inceputul saptamanii incoace. In fine… in unele seri ne-am si pupat, recunosc.
Ratacirea de azi vine de la ne-pupat. Am mers in masina, am vorbit cam mult ca mi se parea ca am ce zice, am ajuns acasa si 1) ori am inteles eu gresit ce-mi zicea 2)ori n-am inteles gresit dar astepta el ceva…Ideea e ca no kiss for me!!! Din acest motiv sunt foarte suparata. Extrem de suparata. Pentru ca am impresia ca a tinut de mine si eu…pauza. Si pentru ca prevad un nou dezastru in weekend, care o sa ma aduca iar la disperare si pe care nu voi sti sa-l rezolv in nici un fel.
Sincer imi doresc doar ca totul sa mearga ok. Nu bine, nu extraordinar, doar ok. Sa fie constant. Sa fie sincer. Sa fie corect cu mine. Atat.
