epiphany
Posted by: sandria on: iunie 23, 2009
Am zis ca revin si n-am mai revenit. N-am avut ce sa mai zic, de fapt. Ce sa zic, ca-s happy si ca totul e ok? Well, nu e chiar totul ok, nu e roz, evident, dar sunt lucruri deocamdata marunte pe care nu vreau sa le disec nici macar in sinea mea, apai pe blog. Sunt mici inadvertente intre mine si el, de genul eu vreau sa ies si el nu, eu vreau in Vama el vrea la Mamaia… in fine. Presupun ca undeva putem cadea de acord, presupun ca nu o sa ma doara sa merg 2-3 zile la Mamaia ca isi doreste omul nitel, pentru ca apoi sa merg toata vara in Vama.
Enfin….
Nu despre el era vorba acum, ci despre mine. Nu stiu ce sa fac cu mine zilele astea, sunt ratacita, iritata, obosita. Am ajuns pana la a-mi lua niste zile libere, insa in continuare am un nod de stres in gat, in continuare simt ca nu sunt linistita si cu mintea limpede. Imi doresc sa nu mai muncesc un an. Sau sa muncesc ceva foarte lejer, care ma implica foarte putin. Imi doresc sa nu-mi fac probleme cu banii, sa traiesc cat de cat decent, dar sa nu mai am stresul de acum. E o boala cronica ce patesc.
Primele zile de vacanta adevarata probabil ca mi le voi lua pe la sfarsitul lui iulie. Apoi in septembrie. Tot degeaba. Oricat m-as strofoca, nu ma eliberez deloc usor de demonii de la munca. De toate relele, problemele, acuzele, frustrarile, certurile, orgoliile, invidiile de care am parte. Dar mai ales de toata presiunea care planeaza asupra tuturor.
Ce o sa ma fac cand o sa am un copil? Cand o sa am un copil in ritmul asta?
Mi-a venit sa scriu sa ma plang de toate astea acum. Poate imi trece nodul din gat si poate ma eliberez macar un pic. As fi vrut sa nu depind atat de mult, in sinea mea, de propria-mi parere despre mine si sa am curajul sa-mi dau demisia.
sa revenim
Posted by: sandria on: mai 7, 2009
Asa… sa revenim la realitate, zic. Intotdeauna inceputurile unei relatii te duc in alta realitate. Poate sa dureze mai mult sau mai putin, depinde de intensitate. Efectele cunoscute ar fi departarea de prieteni, lipsa din locurile frecventate des inainte, instaurarea unor obiceiuri noi. Dupa o vreme, insa, unul din parteneri, ala care s-a schimbat cel mai mult de fapt (in cazul asta, eu), simte nevoia sa revina la lucrurile pe care le facea inainte, la oamenii de dinainte, la obiceiurile vechi.
Eu, de exemplu, am inceput sa bombardez lumea pe messenger cu reprosuri ca de ce nu ma suna, de ce nu ma baga in seama, de ce nu ma includ in planurile lor. Se crease un cerc vicios. Eu nu am mai sunat, oamenii au crezut ca eu nu mai vreau sa fiu sunata si m-au lasat in pace. Oh well, acum trebuie sa releg lantul de iubire. Si sa-l includ si pe El in aceasta combinatie, whether he likes it or not.
Am aflat ca blue eyes va fi tata. Ca omul de peste mari si tari are o prietena. Ca big-guy reinnoada pentru a mia oara relatia cu fata lui. Ma gandeam la toti oamenii astia si la ceilalti prezenti in viata mea acum un an. Acum un an big-guy era totul pentru mine. Mi se parea ca e cel mai misto lucru care mi s-a intamplat in ultima vreme. Nu simteam vina. Simteam doar fericire. D-asta nu mai pot sa-l sufar acum, pentru ca m-a prins cu garda jos si m-a lovit cand imi era lumea mai draga.
In afara de asta m-am surprins ca-s geloasa pe fostul pentru ca are gagica. Ne-am despartit prin telefon, era ca si cand n-ar fi fost, si, desi eu mi-am continuat viata normal, el era singur peste mari si tari. Sau asa dadea impresia. Si de fiecare data cand ma gandeam la el, o faceam cu duiosie si afectiune. Iar acum vestea ca are o fata cu care e happy… nush, m-a destabilizat nitel. Imi vine sa-i fac ceva rau, sa-mi exprim dezaprobarea. Evident, asta e un instinct mic si controlabil.
Dar in rest, viata merge inainte. Cred ca atunci cand sunt ok, cand nu am de ce sa ma plang, imi creez false probleme ca sa am cu ce sa ma lupt. Pentru ca altfel nu-mi pot imagina viata asta, fara un tel pentru care sa te lupti. Poate totusi ar trebui sa gasesc chestii constructive, din care sa si iasa ceva. Ca stricarea unei relatii numai pentru ca nu-mi pune nici o piedica whatsoever nu e ceva prea bun… zic si eu.
some other weeks later
Posted by: sandria on: februarie 5, 2009
Da, recunosc: am fost prea ocupata cu traitul ca sa mai pot sa si scriu. Au fost niste luni destul de bune, mai ales ca intre mine si el lucrurile se stabilizeaza. Am fost putin plecata intr-o vacanta pe care o planuisem inainte sa ne cunoastem si asta a fost de fapt testul nostru. Si l-am trecut cu bine:). I missed him indeed si chiar am simtit ca si lui i-a fost dor de mine. Asa ca pe partea asta lucrurile merg bine:)
Problema e la munca. Mare problema. Mult, prea mult stres. Prea multe ore. Probabil ca nu are trebui sa ma plang atata vreme cat am un job din care traiesc mai mult decat onorabil. Insa in mine nu pot accepta atata frecus, atata presiune, atatea mizerii, m-am saturat, sincer, sa ajung acasa noaptea. Recunosc ca-mi place ce fac. Recunosc ca mi-ar fi tare greu sa renunt. Insa pasul asta trebuie sa-l fac for my sake. Nu cred ca cineva o sa-mi dea zilele astea inapoi. Nici sanatatea.
Mda. Ce sa zic.
a month later
Posted by: sandria on: decembrie 23, 2008
Nu e rau. As putea spune chiar ca m-am indragostit lulea. Au fost momente cand am declarat sus si tare ca m-as marita si maine cu baiatul asta, e perfect pentru mine. Si chiar e din multe puncte de vedere.
Thing is… si o sa spuneti ca eu sunt aia carcotasa (culmea, e posibil sa aveti dreptate), sunt anumite chestii care ar putea deveni grave, pe care eu stiu cum sa le iau, cum sa le rezolv, insa ma tot intreb daca am energia necesara pentru asta. Nu daca merita, in the end cred ca merita, insa nu stiu daca vreau sa ma bag in chestia asta. Daca ma tin nervii.
1. His mother. autoritara. locuieste cu ea. a stabilit deja o bucata de independenta in sensul in care eu pot sa dorm nestingherita la el ca nu ma intalnesc cu ea decat daca vreau. Sau foarte rar. Cu toate astea, o simt putin periculoasa, iar el e genul impaciuitor, nu se cearta niciodata cu nimeni, mereu cade la compromis. si cred ca on the long run eu as avea de patimit. insa asta nu e ceva sigur, inca nu am dovezi, am doar niste indicii si ceva intuitie. I might be wrong.
2. prietena prietenului lui cel mai bun. e, de fapt, amica lui buna. se stiu de o groaza de ani. ea, obisnuita sa fie “regina balului”. si cu cei doi gata sa-i satisfaca orice pofta. Mai ales al meu pe care-l invartea, am impresia, cum voia ea. Imagine ca eu nu vreau si nu pot permite ca prietenul meu sa fie “catelul” alteia.
So. trebuie sa ma lupt cu femeile din viata lui. cu una mai mult decat cu cealalta. Insa nu stiu daca vreau. Nu stiu daca e bine si normal sa fac asta.
:)
Posted by: sandria on: noiembrie 20, 2008
Stiam ca la un moment dat ceva se va intampla si cautarea va lua sfarsit, cel putin pentru moment. And it did. Si sunt mega-incantata ca s-a intamplat asa. Ca baiatul asta, oricat de timid ar fi, n-a stat prea mult pe ganduri si mi-a cerut adresa de mail. Apoi cea de YM. Apoi hai la bere. hai la film. Hai prin oras. Cred ca am avut parte de cele mai bune 2 saptamani din ultima vreme.
Nu stiu cum o sa evolueze toata situatia. Pentru ca acum suntem in faza aia in care ne pupam non stop si conteaza mai putin ce zicem. Sau conteaza ce zicem doar atunci cand e vorba despre noi. E o dementa. It makes me happy. And I smile.
Evident, pot sa fiu foarte prudenta si sa ma gandesc ca ar trebui sa nu ma las luata de val ca sa nu ma trezesc iar cu botul pe labe asa cum am povestit pe blogul asta de atatea ori. Cu toate astea, nu vreau sa fiu prudenta. Imi place starea asta de floating de acum. Nici nu vreau sa ma gandesc ca ceva rau s-ar putea intampla.
besos
the same
Posted by: sandria on: noiembrie 6, 2008
N-am mai scris pentru ca nu am avut ce. Am avut o luna oribila si apetitul pentru orice fel de relatie/aventura/ whatever a cam disparut. Mi-e teama ca nu cumva sa-l fi pierdut forever. Sau sa se intoarca la mine schimbat si sa nu mai fie nimic la fel.
Nu duc lipsa de admiratori. Se gasesc. Duc lipsa de un admirator care sa-mi placa. De fapt cunosc un om pe lumea asta care m-ar rasfata mai mult decat as putea duce. Care tresare la orice miscare de-a mea in somn. Care m-a mangaiat minute-n sir. Il simt ca ar putea fi langa mine atunci cand as avea nevoie. Si ca m-as putea lega de el emotional, de fapt sunt legata de el cumva, deja. Si cred ca daca as fi un om egoist caruia sa nu-i pese decat de bunastarea proprie, de ego, un om care sa adore sa fie centrul universului cuiva, as fi fost happy cu omul asta. But. nu merge pentru mine. Tin la el, mi-e drag, insa cred cu tarie, caci ma cunosc destul de bine, ca la un moment dat m-ar enerva rasfatul. Ca m-ar stresa responsabilitatea de a fi centrul universului cuiva. Asta si pentru ca nu ma atrage. Aproape deloc. Ma incanta ca ne intelegem bine. Ca e langa mine. Insa el, ca barbat, not really.
Si atunci ce sa fac?
vreau, nu vreau, vreau
Posted by: sandria on: octombrie 20, 2008
Nu mai stiu ce se intampla in viata asta a mea emotionala. Adica se intampla in felul urmator: the lovaa – in doresc sa fie mai mult decat ce e (nimic acum), e singurul care mi-a creat, pentru o vreme cel putin, iluzia de relatie; poil de carrote – cred ca ma vrea doar ca fuckbuddy. Ceea ce eu nu-mi doresc de la viata. Mi l-as dori de gagic. La inceput nu l-am vrut, dar nush ce-a facut si acum il vreau. Probabil m-a ignorat; baiatul de vinerea trecuta – nu vreau nici macar sa ma revad cu el. E prea nefiresc pentru mine. N-am vru sa-i dau nr de telefon si mi-a trimis un mail dojenitor. In care-mi spunea ca nu e ok ce-am facut. Ca el nu-l foloseste abuziv. Azi mi-a cerut portretul robot al barbatului ideal pentru mine. pfoaaai. Sa-i dau linkul la blog sa citeasca? Neaaah, n-ar intelege nimic.
So. Ori se intoarce naibii the lovaa si imi dau si eu seama ce se intampla. Ori poil de carrote se gandeste ca ma vrea si el. Ceea ce ma indoiesc pentru ca, din niste motive necunoscute de mine, prietenii imi spun ca e dubios. WTF? Ce naiba inseamna aia dubios?
Sau
Poate apare unu da’ bun, sa rezolv si eu o problema in viata asta.
offf
Posted by: sandria on: octombrie 18, 2008
Tu, draga, nu e bine sa fiti politicoase. Pls trust me! Adica nu mereu. Nu atunci cand chiar nu e cazul. Sau ceva de genul asta. Pentru ca lumea poate sa o ia intr-un fel in care nu e de dorit.
La mine in viata se intampla ca vinerea sa fie ziua (seara) cand cunosc cate un baiat nou. Unul pe saptamana, in ultimele saptamani. Baiatul de aseara e un barbat sensibil si artist. care cred ca nu a mai agatat de o vreme. SI nici nu cred ca a mai avut vreo prietena de ceva vreme. Care a luat conversatia mea politicoasa ca pe un semnal de iubire. Ceea ce nu era cazul, mie mi se parea ok el ca om, but c’mmmoooon, nu vreau sa ma iubesc cu el pana la nemurire! Pe bune… Tot din politete (sau din idiotenie, nu stiu) ii dau id de messenger. Pfoaaaai. Asta pentru ca eram convinsa ca relatia ar putea sa se schimbe vorbind. Ca cine stie, el o fi altfel pe mess. Dar nu. e la fel ca aseara. La fel de artificial in vorbe. Vrea sa para witty, vrea sa para funny si nu e, vrea musai sa se vada cu mine iar eu nu am chef pentru ca nu ma atrage cu nimic, nu mi se vinde bine cred:D.
Da, stiu, sunt rea, dar nu am cum sa vreau cu cineva care nu ma impresioneaza cu nimic. Sau poate sa am rabdare? Sa ma mai gandesc si sa-i mai dau o sansa? Si vrea numarul meu de telefoooonnnn:((. Si nu cred ca vreau sa i-l dau. De ce sa i-l dau? sa ma duc sa ma vad cu el si sa fac misto de el si sa ii demonstrez ca de fapt nu ne potrivim deloc?
Bai, greu e cu relatiile astea, sincer. Ala pe care-l voiam aseara, poil de carrote, n-a venit si in plus a avut o atitudine care m-a deranjat. Ala pe care-l vreau in general, cel putin teoretic, pare a nu fi pe placul nimanui din jurul meu. SI oricat as incerca sa nu, tot imi pasa de parerea lor. Asta nou nu pare a fi bun de nimic. In fond e o aglomeratie care nu duce la nimic bun.
A, si inca ceva. Cuiul meu, big guy, a facut aseara o gluma atat de marlaneasca cu mine incat mi-a iesit din suflet de tot:(. Nu l-as fi crezut in stare. But hey, poti manca un sac de sare cu cineva si sa ajungi la concluzia ca nu-l cunosti.
poil de carrote
Posted by: sandria on: octombrie 17, 2008
Sa va zic tarasenie. Nemultumita fiind de actualul personaj masculin din viata mea, si cum the lovaaa este plecat, am plecat intr-o seara de vineri in crasma sa ma fac praf. Eram suparata. Eram de-a dreptul deprimata! Nimic nu parea sa mearga bine, nici macar relatiile casual. Ajung in crasma, gasesc baiat. Roscovan. Se tinea dupa mine ca scaiu. Mi-a luat numarul de telefon prin frauda. Si profitand de lipsa mea de atentie, in timp ce dadeam explicatii ciudate altui baiat, colegu:P.
Suparata, inca, am o discutie eliberatoare si cu partenerul casual care nu mi se potrivea. Cred ca l-am lasat cam amarat, insa nu avea sens, really, sa o ardem intr-o relatie numai pentru ca avem nevoie de o relatie. Ma rog…
A doua zi sms-uri, telefoane de la rosco:). Ne vedem seara la cina. Pana dimineata eu ajung sa nu fiu mega-incantata de el. Comunicam bine, insa ceva ma oprea sa fiu… deschisa. Duminica, luni – nici un semn de la el. Marti – ma invita la un vin, eu zic nu. Miercuri vrea sa ma scoata in oras – eu zic nu. Joi, disperat, incepe sms-ul cu “salut, himera!”:)). Cred ca asta m-a cucerit. Si am mers la un vin. Si acum nu mi se mai pare asa de rau.
Cu toate astea nu prea am incredere nici in el. Tot pe lovaaa il astept. Care ma suna regulat, din proprie initiativa. Chiar a inceput sa-si indulceasca discursul si sa ma alinte nitel. Semn ca poate ii e dor.
oh well…. asteptam. Only time will tell. I wish it would tell sooner.
